Abstract
Problema identităţii a fost abordată în numeroase lucrări aparţinând psihologilor, sociologilor, lingviştilor şi filosofilor. Se poate afirma, deci, că despre identitate se vorbeşte în termeni variaţi, care sunt într-o măsură mai mică sau mai mare complementari sau contradictorii. Acceptând ideea că ceea ce stimulează discursul în domeniul ştiinţelor umaniste este versatilitatea perspectivelor, mai degrabă decât căutarea adevărului în accepţiunea clasică, autorii ar dori să propună un alt mod de a vorbi despre sentimentul de identitate - o modalitate al cărei cadru conceptual va fi o fuziune a noţiunii lui Richard Rorty cu privire la vocabularul final şi compatibilitatea lui Ernst von Glasersfeld.
Rorty şi Glasersfeld continuă tradiţii intelectuale uşor diferite: primul este privit ca un neopragmatician, în vreme ce al doilea se autointitulează un radical constructivist. Cu toate acestea, după cum va fi demonstrat, noţiunile de vocabular final şi compatibilitate, atunci când sunt legate de problema identităţii se completează reciproc, aparent, acest lucru fiind datorat faptului că acestea sunt înrădăcinate în punctul de vedere anti-esenţialist cu privire la limbă, cunoştinţe şi comunicare, care este inerent atât scrierilor lui Rorty cât şi celor ale lui Glasersfeld.
Prin urmare, abordarea care urmează să fie prezentate în lucrare va fi, de asemenea, cel puţin parţial, consecventă perspectivei anti-esenţialiste: această perspectivă se va concentra asupra a ceea ce poate fi solicitat cu privire la condiţiile intra- şi interpersonale în care se dezvoltă simţul identităţii şi nu pe natura însăşi a acestui sens sau a componentelor sale specifice; acestea vor fi privite ca fiind contingente în viaţa indivizilor.
Abstract
On the problem of identity one can read in numerous works of psychologists, sociologists, linguists, and philosophers. Quite safely, then, it can be stated that identity is talked about in multifarious terms that are to a lesser or greater extent complementary or contradictory. Having accepted the idea that what spurs the discourse in humanities is the versatility of perspectives, rather than the search for truth in the classical understanding, the authors would like to propose still another way of talking about the sense of identity – a way whose conceptual framework will be a merger of Richard Rorty’s notion of final vocabulary and Ernst von Glasersfeld’s compatibility. Rorty and Glasersfeld continue slightly different intellectual traditions: the former is regarded as a neopragmatist while the latter likes to call himself a radical constructivist. Yet, as will be demonstrated, the notions of final vocabulary and compatibility, when related to the problem of identity, apparently supplement each other, this being due to the fact that they are rooted in the anti-essentialist viewpoint on language, knowledge, and communication which is inherent to the writings of both Rorty and Glasersfeld. Therefore, the approach to be presented in the paper will also, at least partially, consequent on the anti-essentialist outlook: in this approach the focus will be on what can be claimed about intra- and interpersonal conditions in which one develops their sense of identity and not on the very nature of this sense or its specific constituents; these will be viewed as contingent in particular histories of individuals.
