Abstract
Smith şi Williams au definit gentrificarea ca „reabilitare a clasei muncitoare şi transformarea ulterioară a unei zone într-un cartier din clasa de mijloc”. Gentrificarea a subliniat efectele economiei mondiale asupra sectoarelor nou formate ca urmare a activităţilor financiare şi a tranzacţiilor internaţionale de locuri de muncă în cursul lui 1980, ca urmare a schimbărilor radicale în economia turcă. Au existat noi tipuri de locuri de muncă în special în Istanbul, în conformitate cu cerinţele acestei noi economii, globalizate. Pentru a localiza aceste locuri de muncă, fondul de locuinţe este necesar să existe aproape de centrul oraşului. Cu toate acestea, zonele eligibile au fost deja ocupate şi noii veniţi au avut de împărţit locuinţele şi birourile. Acest lucru a dat o speranţă de restructurare socială, de omogenitate şi interacţiune între straturile societăţii, întrucât ambele grupuri păreau în dependenţă unele faţă de altele.
În cazul nostru, discuţia dacă globalizarea aduce omogenitate sau diversitate a dus la validarea diversităţii, atunci când este vorba despre gentrificarea. Locuitorii mai vechi au început să-şi formeze o nouă identitate prin conservarea cartierelor. Ei au încercat astfel să obţină o nouă identitate culturală legată de „loc”. Această nouă formă a creat două grupuri diferite de oameni în cadrul aceleiaşi societăţi, în aceeaşi zonă.
Corpusul este compus din interviuri realizate cu locuitorii din zonele gentrificate şi articole scrise pe această temă, preluate dintr-o carte numită „Gentrificarea la Istanbul”. Analiza datelor se face în cadrul de reprezentare a evenimentelor sociale oferit de către Fairclough, folosind noţiuni de analiză a discursului critic.
Abstract
Smith and Williams defined gentrification as “the rehabilitation of working-class and derelict housing and the consequent transformation of an area into a middle-class neighbourhood”. Gentrification emphasized the effects of global economy on newly found sectors due to financial activities and international job transactions during 1980’s as a result of the radical changes in Turkish economy. There were new types of jobs especially in İstanbul in accordance with the demands of this new, globalized economy. To locate these jobs and the people working, places and housing stock are needed near the city center. However, the eligible areas were already occupied and the newcomers had to share the residence and office stock. This gave hope for the social restructuring, homogeneity and the interaction between layers of the society as both groups seemed in need of each other. In our case, the discussion about whether globalization brings homogeneity or diversity, resulted in diversity when the issue is gentrification. Old inhabitants started a new form of identity formation through preservation of their neighbourhoods. They were trying to gain a new cultural identity related with the “place”. This new form of group and cultural identity formation created two differing groups of people within the same society living in the same area. The data is composed of the interviews done with the inhabitants of the gentrified areas and the articles written on this issue collated in a book called “Gentrification in İstanbul”. The analysis of the data is done within the framework of the representation of social events by Fairclough using notions of critical discourse analysis. This study is also an attempt to bring together the disciplines of architecture and linguistics.
