Abstract
Naratorul, cel care organizează textul, este o instanţă exterioară acestuia. Interpretarea naratorul înseamnă, astfel, articularea unui aspect al identităţii. În cazul în care un interpret percepe o situaţie textuală ca non-mediată de un narator, el o face fie ca fiind prezent în mod obiectiv, fie ca o construcţie exclusivă a subiectivităţii, divizată din perspectivă modernistă.
În această lucrare dezvoltăm argumentul că structurile narative ale lumii noastre de imagini mereu în mişcare sunt caracterizate de o puternică dominantă iconică. Acest dominanţă seduce interpretul, determinat să neglijeze ceea ce este indicial şi simbolic în interpretare, cu alte cuvinte să neglijeze relaţia cu experienţa şi socializarea, ceea ce înseamnă a neglija naratorul. Acest lucru se datorează faptului că tehnicile de editare domină cele mai multe imagini în mişcare, în special documentarele şi reportajele de televiziune, în timp ce distincţiile tematice şi cinematografice între aşa-numita „ficţiune” şi „non-ficţiune” au dispărut în mare parte. Pentru a recupera imaginea naratorului este nevoie de o nouă formă de educaţie în domeniul mass-media.
Abstract
The narrator in a text is the organizing other. Interpreting the narrator is therefore articulating an aspect of one’s identity. If an interpreter perceives a textual situation as non-mediated by a narrator, she perceives the situation as either objectively there, or as entirely a construct of her subjectivity, the modernistic split. In this paper, an argument is developed that the dominant narrative structures in our world of moving pictures show a strong iconic dominancy. This dominancy seduces the interpreter to neglect the indexical and symbolic in her interpretation, that is to neglect the relation with her experience and socialization, which is to neglect the narrator. This is because techniques of continuity editing dominate most moving pictures, especially documentaries and television reports, while thematic and cinematographic distinctions between so called ‘fiction’ and ‘non-fiction’ have largely disappeared. To bring back the awareness of the narrator requires a new form of media literacy.