Abstract
Lucrarea îşi propune să analizeze exilul interior existent în opera lui Alice Voinescu văzut ca formă de supravieţuire spirituală într-o lume chinuită (perioada de după al doilea război mondial şi cea a dictaturii comuniste). Fenomenul de exil interior este legat de scrisul subversiv, o dovadă a acestui mod de exprimare fiind Jurnalul ei, care acoperă istoria de 32 de ani.
Opera lui Alice Voinescu este un semn decodificat la diferite nivele de interpretare: idei politice, implicare socială, contribuţia culturală (conferinţele ei de radio şi operele interdisciplinare), studii literare şi aşa mai departe. Ideea ei de „eliberare” cuprinde întregul Jurnal şi va fi conceptul principal care urmează să fie studiat în această lucrare, împreună cu alte aspecte ale exilului interior. Vom fi interesaţi de abordarea antropologică a exilului.
Abstract
The paper intends to analyse the interior exile existing in Alice Voinescu’s work seen as form of spiritual survival in a tormented world (the period after the Second World War and that of the communist dictatorship). The phenomenon of interior exile deals with subversive writing, an argument of such way of expressing being her Journal that covers the history of 32 years. Alice Voinescu’s work is a sign decoded at different levels of interpretation: political ideas, social involvement, cultural contribution (her radio conferences and interdisciplinary writing), literary studies and so forth. Her idea of “liberation” unfolds the entire Journal and will be the main concept to be studied in this paper, along with other aspects of interior exile. We shall be interested in the anthropological approach of the exile.
