Abstract
Lucrarea discută despre mediere ca fiind una dintre activităţile de practică argumentativă aduse în discuţie de către van Eemeren şi Houtlosser (2005). Comportamentul mediatorului este determinat de contextul şi circumstanţele litigiului, adică de tipul de activitate argumentativă în care el este angajat. Se consideră că, în mediere, nu există seturi de reguli fixe şi strategii universal aplicabile pentru orice mediu sau litigiu, întrucât medierea este privită ca o activitate slab instituţionalizată. Cu toate acestea, medierea internaţională, aşa cum se desfăşoară între reprezentanţii statelor, ocupându-se de valorile culturale, poate fi considerată undeva la mijloc. Ea este o formă de practică socială, cu arhitectură proprie.
Abstract
The paper discusses mediation as one of the various activity types of argumentative practice, brought into view by van Eemeren and Houtlosser (2005). The mediator’s behaviour is determined by the context and circumstances of the dispute, that is, by the type of argumentative activity he is engaged in. It is considered that in mediation there are no fixed sets of rules and strategies, universally applicable to any environment or dispute, as mediation is viewed as a weakly institutionalised activity. Still, international mediation, as it unfolds between powerful representatives of states, and deals with cultural values, can be considered somewhere in the middle. Nevertheless, it is a form of social practice with its own architecture, distribution of participant roles, goals and values, thus creating a particular context for discourse.
