ro NICOLAS SAU OGLINDA INOCENTĂ
fr NICOLAS OU LE MIROIR INNOCENT
  • Jişa,  Simona
    UNIVERSITATEA „BABEŞ-BOLYAI”, CLUJ-NAPOCA, ROMÂNIA
Abstract
Romanul Nicolas (2000) al scriitorului francez Dominique Fernandez îşi propune să prezinte în paralel două universuri : cel al protagonistului,Nicolas, student venit la Paris pentru a-şi termina studiile şi cel al « sponsorului » său Rachid, fascinat de personalitatea tânărului rus. Cartea ilustrează incompatibilitatea celor doi într-un topos parizian caracterizat de libertinaj, refulare sexuală şi ipocrizie. Demn continuator al prinţului Muichkine al lui Dostoïevski, Nicolas reprezintă inocenţa la sfârşitul unui secol corupt, căutând zadarnic izbăvirea prin legătura cu celălalt. Ignoranţa sa privind complexitatea relaţiilor interumane îl transformă în principala cauză a dezastrelor în familia care îl primeşte.
Abstract
Le roman Nicolas (2000) de l’écrivain français Dominique Fernandez se propose de mettre en parallèle deux univers : celui du protoganiste, Nicolas, étudiant pétersbourgeois venu à Paris pour finir ses études et celui de son « sponsor », Rachid, fasciné par la personnalité de ce jeune russe. Le livre atteste l’incompatibilité entre les deux dans un topos parisien caractérisé par le libertinage, le refoulement sexuel et l’hypocrisie. Digne continuateur du Prince Muichkine de Dostoïevski, Nicolas incarne l’innocence dans une fin de siècle corrompue qui cherche en vain un salut dans le contact avec l’autre. Son ignorance quant à la complexité des relations interhumaines fait de lui la cause principale des désastres dans la famille qui l’accueille. La party costumée où les deux sont invités à participer a le rôle d’enlever les masques et de révéler les vrais désirs des personnages. Rachid combat entre son devoir d’époux et de père de famille et son penchant homosexuel qu’il essaie de taire, tandis que Nicolas engendre le tragique par sa simple présence en tant que miroir reflétant cette partie paradisiaque et perdue de l’homme d’avant le péché originel.