ro MICHEL LEIRIS: FEMEIA – « NELINIŞTITOARE CIUDĂŢENIE »
fr MICHEL LEIRIS: LA FEMME – « INQUIÉTANTE ÉTRANGETÉ »
  • Strungariu,  Maricela
    UNIVERSITATEA „VASILE ALECSANDRI” DIN BACĂU, ROMÂNIA
Abstract
În scrierile sale autoreferenţiale, Michel Leiris încearcă să-şi formeze o imagine mai clară de sine prin contactul cu alteritatea feminină. Figura femeii suscită din totdeauna adoraţia, seducţia şi teama. Simbol ambivalent al fecundităţii şi al morţii, femeia imaginară a fost de-a lungul vremii divinizată sau detestată şi Leiris o priveşte mereu cu teroare şi fascinaţie în căutarea sa îndârjită de a-şi regăsi eul reflectându-se în oglinda pe care o reprezintă fiinţa de alături fără de care n-ar exista conştiinţa identităţii. Intenţia noastră este de a studia aici diversele metamorfoze suferite de feminitate în autobiografia lui Leiris, de la blânda şi casta Lucrèce până la frumoasa şi periculoasa Judith.
Abstract
Dans ses écrits autoréférentiels, Michel Leiris tente souvent de se former une image plus nette de soi par le contact avec l’altérité féminine. La figure de la femme suscite depuis toujours l’adoration et le mépris, la séduction et la crainte. Symbole ambivalent de la fécondité et de la mort, la femme imaginaire a été au cours du temps divinisée ou détestée, et c’est toujours avec terreur et fascination que Leiris la regarde, dans sa recherche acharnée de retrouver son moi en se reflétant dans le miroir que représente l’être d’à côté, sans lequel il n’existerait pas de conscience de l’identité. Notre propos est ici d’étudier les diverses métamorphoses subies par la féminité dans l’autobiographie leirisienne, depuis la douce et chaste Lucrèce jusqu’à la belle et dangereuse Judith. Bien que l’amour se déploie entre l’attraction et la crainte, entre l’effroi et la pitié, entre la vie et la mort, il reste, aux yeux de l’écrivain, une possibilité d’accéder au sacré, une forme totale de communication.