Abstract

In Crainte et tremblement, unde studiază figura lui Abraham, Kierkegaard ridică problema alterităţii într-o modalitate complexă. Ca în întreaga operă a filozofului danez, celălalt prezintă nenumărate feţe (alteritatea umană, alteritatea divină). Sacrificiul lui Isaac este prezentat ca o încercare care decide existenţa lui Abraham, bulversându-i relaţia cu ceilalţi. Această cerere, prin conţinutul ei, pune de la început problema întoarcerii la sine ; fie că sacrificiul este sau nu dus până la capăt, Abraham nu mai este cel care era înainte ca această cerere să nu îi fie impusă. Vom încerca să evidenţiem faptul că întâlnirea cu o alteritate radicală nu te lasă niciodată neschimbat.