Abstract
Lucrarea noastră propune o trecere în revistă teoretică cu privire la o posibilă retorică a alterităţii. Ne referim la retorică în sensul său larg cuprinzând orice act de limbaj de natură verbală sau non verbală rezultând dintr-o practică de comunicare. Dialogismul oricărei construcţii identitare lasă să se întrevadă două ipoteze generice ale alterităţii la nivelul discursului: celălalt văzut ca subiect (actor) sau obiect al comunicării textuale. În acest ultim caz, identitatea celuilalt este recuperată prin intermediul reprezentărilor şi apariţiilor stereotipe care alcătuiesc imaginarul său simbolic.
Abstract
Notre travail propose un aperçu théorique sur une possible rhétorique de l’altérité. On prend la rhétorique dans un sens très large, comprenant toute production langagière de nature verbale ou nonverbale résultant d’une pratique de communication. Le dialogisme de toute construction identitaire laisse entrevoir deux hypostases génériques de l’altérité au niveau du discours: l’autre vu en tant que sujet (acteur) ou objet de la communication textuelle. Dans ce dernier cas, l’identité de l’autre est recupérée à travers les représentations et les apparitions stéréotypées qui composent son imaginaire symbolique.
