Abstract
La nivelul discursului conversaţiei uzuale există întotdeauna un proces permanent de adaptare, bazat pe producere şi interpretare. Acesta poate fi definit prin două componente: auto-reglare şi ajustare la ceilalţi. Lucrarea încearcă să găsească răspunsuri la următoarele întrebări: Când şi de ce are loc acest proces? Care sunt marcatorii săi lingvistici şi non-lingvistici? Care sunt limitele sale? Care sunt beneficiile sale?
Abstract
At the level of the casual conversational discourse there is always a permanent process of adjustment, based on production and interpretation. It can be defined by two components: self-adjustment and adjustment to the other. The paper tries to find answers to the following questions: When and why does the process occur? What are its linguistic and nonlinguistic markers? What are its limits? What are its benefits?
