DRAMA SI DROMENON. O (ANTI)POETICA: NUVELELE LUI MIRCEA ELIADE

Posted On Oct 18 2011 by

Plecînd de la cîteva nuvele (19 Trandafiri, În curte la Dionis, Incognito la Buchenwald, Uniforme de general) avem în vedere două aspecte ale scriiturii lui Mircea Eliade: mai întîi, poetica teatrală – mai mult sau mai puţin implicită – pe care aceste nuvele o pun în evidenţă; îna al doilea rînd, reminiscenţele unei mitologii gnostice, ale cărei urme ele le păstrează


HOMO LUDENS: ANARHIA UNUI EU/JOC POLIFONIC. DE LA RITUAL LA POETICILE TEATRALE DIN SECOLUL XX

Posted On Oct 18 2011 by

Este posibilă degajarea unui model trascultural al reprezentării dramatice? Sîntem de părere că polifonia este un concept care ne ajută să răspundem la această întrebare, putîndu-ne fi de folos în analiza mecanismului discursiv al reprezentării.  


EUL CA UN ALTUL. DE LA RITUAL LA JOCUL TEATRAL : ARHETIP ŞI DRAMATIS PERSONAE

Posted On Oct 12 2011 by

Studiul nostru – situat la întretăierea antropologiei teatrului cu ştiinţele limbajului – se referă la posibilitatea de a desprinde un model transcultural al reprezentării dramatice: de la vechile ritualuri cu funcţii sociale şi religioase precise la joc(urile) de teatru (post)modern. Adică de la dromenon la dramă. Ceea ce ridică problema – destul de importantă pentru cei care, precum Artaud, Brook, Barba, etc., întrevăd o “nouă” poetică a teatrului – raporturilor dintre “jocul sacru” şi “jocul estetic”, dintre cult şi artă. O astfel de abordare ar putea eventual să dea socoteală de un foarte vechi “orizont mental” pe care-l împărtăşim cu …