FĂRĂ ÎNTOARCERE

Posted On Oct 12 2011 by

In gândirea lui Emanuel Levinas, referirea constantă la Ulise şi Abraham dă naştere la două regimuri speculative diferite. Dacă pentru Levinas figura lui Ulise rezumă problematica “întoarcerii” către Sine, figura lui Abraham exprimă ieşirea, fără de întoarcere, către Celălalt. In aceste condiţii, dacă gândirea lui Levinas se prezintă ca o punere în valoare, ca o meditare asupra celuilalt, este posibilă o logică îndreptată către sine în opera autorului?