UNE ANAMORPHOSE REVELEE PAR LE LANGAGE DES DOIGTS CHEZ SIMON VOUET

Posted On Nov 11 2015 by

Il est admis que la catoptromancie recoupe toutes les techniques de divination à partir de surfaces réfléchissantes. Or en 1638, dans sa Perspective curieuse, Jean-François Nicéron regrette que les effets prodigieux de la catoptrique puissent être abusivement employés dans le cadre de telles pratiques. Reposant sur des principes mathématiques de mise en perspective, cet art illusionniste s’applique à donner sens à une représentation informe afin de reconstruire l’image dénaturée de celle-ci, à l’aide d’un reflet fantomatique. Lorsqu’à la fin de son séjour italien, au milieu des années 1620, Simon Vouet exécute un dessin à la sanguine représentant un appareil catoptrique, …


DESPRE CEILALŢI ŞI DESPRE SINE PE SCENA LUI TARDIEU

Posted On Oct 17 2011 by

Pe scena lui Tardieu, dacă celălalt se face oglindă a suferinţelor omului sau îl conduce spre infernul  terestru (părinţii lui Georges şi Adrienne din Pénombre et chuchotements, sau tânărul Client din La Galerie), tot el îi serveşte şi de mască ; el poate fi proiectarea peiorativă pentru a se pune mai bine în valoare pe sine (precum Brillant Partenaire în Monsieur Moi), sau « meliorativă » ca model sau « bătrân înţelept » (Mario pentru Paola sau Le Préposé pentru Client).


NICOLAS SAU OGLINDA INOCENTĂ

Posted On Oct 12 2011 by

Romanul Nicolas (2000) al scriitorului francez Dominique Fernandez îşi propune să prezinte în paralel două universuri : cel al protagonistului,Nicolas, student venit la Paris pentru a-şi termina studiile şi cel al « sponsorului » său Rachid, fascinat de personalitatea tânărului rus. Cartea ilustrează incompatibilitatea celor doi într-un topos parizian caracterizat de libertinaj, refulare sexuală şi ipocrizie. Demn continuator al prinţului Muichkine al lui Dostoïevski, Nicolas reprezintă inocenţa la sfârşitul unui secol corupt, căutând zadarnic izbăvirea prin legătura cu celălalt. Ignoranţa sa privind complexitatea relaţiilor interumane îl transformă în principala cauză a dezastrelor în familia care îl primeşte.


CITITOR ŞI LECTURĂ ÎN AUTOBIOGRAFIA LUI LEIRIS

Posted On Oct 12 2011 by

In prezentul articol ne propunem să identificăm, pornind de la autobiografia experimentală practicată de către Michel Leiris, câteva dintre problemele ridicate de scrierea şi receptarea textului autobiografic modern. Scriitorul se dezvăluie  cititorului cu speranţa unei descoperiri a sinelui şi a unui catharsis psihologic şi estetic, propunându-şi totodată, în mod conştient sau nu, să modeleze spiritul publicului. Iubitorii literaturii autoreferenţiale sunt conduşi de alte motivivaţii decât cele care ne determină să citim ficţiuni : curiozitatea, dorinţa de identificare şi de purificare, gustul realului. Aşteptările publicului sunt astfel legate de contractul pe care autorul îl face cu el însuşi.