ÉCRIRE POUR GUÉRIR : LA PORTE INTERDITE DE GABRIEL LIICEANU . UNE LECTURE PRAGMATIQUE

Posted On Feb 22 2017 by

La porte interdite de Gabriel Liiceanu met en mouvement un mécanisme moderne d’énonciation. L’écriture devient une écriture « sui generis », un remède censé recomposer une identité brisée.


REPRÉSENTER LE CORPS FÉMININ VIOLENTÉ COMME CONTRE-NARRATION PERFORMATIVE. RAPE SCENE D’ANA MENDIETA ET DOLORES 10H TO 10H DE COCO FUSCO

Posted On Feb 22 2017 by

Notre article traite des fonctions du témoignage corporel au sein de la performance comme procédé contre-narratif. Nous procèderons ainsi à l’analyse d’œuvres alliant récit et la représentation performative d’une réalité extrême, plus particulièrement celle visant à dénoncer l’oppression féminine. Nous montrerons en quoi la performance se dresse comme un « dialogue agi » (Richard, 2014 : 59), souhaitant mettre en scène une parole corporelle ou verbale. Ce discours, inspiré du vécu d’autrui, permet de transmettre certains faits reliés à des conditions terribles : viol, meurtre et séquestration du corps féminin. La performance devient, en ce sens, une forme de prise en charge de l’horreur, …


ALTERITÉ CULTURELLE ET DISCOURS THÉÂTRAL: CONSTRUCTIONS SÉMIOTIQUES

Posted On Feb 22 2017 by

Notre recherche propose une analyse des images de l’altérité mises en forme par le biais des procédés spécifiques au discours théâtral. On s’arrêtera sur l’image de la femme telle qu’elle se dévoile dans le projet international Maman, mené par le Théâtre de la communauté (Belgique). A travers les pièces de théâtre qu’on met en scène, le but – lit on sur le site de la troupe – est de faire émerger « une réflexion artistique sur le thème des femmes et de la maternité ». L’approche que nous proposons suit la théorie chronotopique de l’altérité, qui envisage l’autre comme une construction discursive, …


LE CORPS COMME OBJET DE CONSOMMATION : LE TATOUAGE

Posted On Nov 11 2015 by

Le tatouage est un art qui se pratique depuis plusieurs milliers d’années partout dans le monde. Des momies datant du IIIème et du IVème siècle avant J.C. ont été retrouvées, tatouées sur les bras, les jambes et le dos, des femmes d’ailleurs. Les Bretons étaient décrits comme étant tatoués dans les divers récits de conquêtes de Jules César. C’est la religion, autour du VIIème siècle, qui mettra un terme à ces pratiques considérées comme païennes, lui donnant une image si négative qu’elles finiront par disparaître complètement. Ce n’est qu’au XIVème siècle que le tatouage fera de nouveau son apparition sur …


L’IMAGINAIRE DE LA GREFFE. REPARER LES VIVANTS DE MAYLIS DE KERANGAL, MYGALE DE THIERRY JONQUET, LA PIEL QUE HABITO DE PEDRO ALMODOVAR

Posted On Nov 11 2015 by

La médecine scientifique est devenue, dans les cultures occidentales, un domaine fortement valorisé, socialement tout autant que symboliquement. Incarnation revendiquée d’une rationalité solide, elle n’en reste pas moins empreinte d’une dimension mythique qui en modèle ses représentations, par exemple dans la publicité, la littérature ou les arts. Selon nous, cette attention portée à la médecine scientifique révèle l’importance de l’imaginaire scientifique et technique – technoscientifique – dans notre culture. En particulier, les transformations du corps humain, rendues possibles par le développement toujours croissant des nouvelles techniques, hantent les œuvres contemporaines. Néanmoins, les représentations des interventions médicales (chirurgicales) sur le corps …


MYTHE ET EXPÉRIENCE PERSONNELLE CHEZ EUGÈNE IONESCO

Posted On Nov 11 2015 by

L’exercice de l’écriture a conduit Ionesco vers la découverte de sa nature, de son humanité et vers l’acceptation de sa ressemblance aux autres : « En exprimant mes obsessions fondamentales, j’exprime ma plus profonde humanité, je rejoins tout le monde spontanément au-delà de toutes les barrières des castes et psychologies diverses » (Notes et Contre-Notes). La quête de soi-même est, au fait, une tentative d’élucider le mystère de la vie et de la mort, ce qui mène à la fusion de l’expérience personnelle et du mythe. Encore et toujours en quête de son identité, Ionesco espère trouver en soi-même « une permanence humaine, une …


AUTOPORTRAIT ET ALTÉRITÉ DANS L’ŒUVRE PHOTOGRAPHIQUE DE FRANCESCA WOODMAN

Posted On Jul 18 2014 by

L’œuvre de Francesca Woodman est principalement constituée d’autoportraits revendiqués, mais aussi d’autres photographies qui laissent apparaître un corps sans visage, coupé par le cadre ou simplement caché par un objet. Cette déroute du regard pourrait controverser la théorie de l’épiphanie du visage d’Emmanuel Lévinas, pourtant, même lorsque le visage se refuse la transcendance de l’autre s’opère. Il y a chez Francesca Woodman une bascule de l’autoportrait, ses photographies laissent apparaître une identité en construction, se développant selon ses préoccupations plastiques et ses interférences avec le milieu artistique. C’est un personnage en fragmentation, une non-entité (Chris Townsend) se présentant comme une …


L’ÉLOQUENCE DES SENS. POUR UNE SOCIOSÉMIOTIQUE GASTRONOMIQUE

Posted On Jul 18 2014 by

Notre communication propose une étude sociosémiotique de l’altérité configurée au niveau du discours gastronomique. En tant qu’objet sémiotique, le discours gastronomique impose une structuration dialogique de l’altérité. La polyphonie du discours gastronomique configure des instances intradiscursives d’une altérité qu’on va nommer gastronomique. Un autre niveau de l’altérité gastronomique est une construction sémiotique, une virtualité telle que celle du «lecteur modèle» d’Eco, qui produit et, à la fois, fantasme autour du texte. A notre avis, la visée du discours gastronomique est représentée non seulement par la description des éléments objectifs de l’alimentation : ingrédients, recettes, milieux, mais aussi par la perception individuelle …


LE DISCOURS CHESSEXIEN EN TANT QU’AFFIRMATION DE L’IDENTITÉ SUISSE ROMANDE

Posted On Jul 27 2012 by

Jacques Chessex est l’un des écrivains les plus représentatifs appartenant à la littérature suisse romande. Ce terme de littérature suisse romande est employé pour désigner la production littéraire dela Suissed’expression française. L’œuvre de l’écrivain s’inscrit dans une catégorie à part car elle représente une affirmation et réaffirmation constante de l’identité nationale de ce peuple encore en quête de soi-même. Tout récit – roman, autobiographie, nouvelle – dépend d’un acte d’énonciation produit par un locuteur. Chaque discours littéraire représente une modalité spécifique de se rapporter aux réalités littéraires et linguistiques d’une certaine époque. Tout discours littéraire se forge un univers à lui, tout en soulignant …


MINCIUNĂ, MIMETISM ŞI DEGHIZARE ÎN CONSTRUCŢIA IDENTITARĂ A ANUMITOR ROMÂNI DIN FRANŢA : TRĂDAREA LIMBII MATERNE

Posted On Oct 20 2011 by

Ne propunem sǎ studiem aici, din punct de vedere socio-lingvistic, câteva cazuri de renunţare la practica limbii române ca limbǎ maternǎ (şi la transmiterea sa cǎtre generaţiile viitoare), înregistrate printre românii care trǎiesc în Franţa în familii monoculturale sau mixte – franco-române. Relaţia lor deformatǎ, denaturatǎ, cu limba maternǎ, trǎdatǎ în numele unei integrǎri prin asimilare în societatea francezǎ stǎ la baza unei construcţii identitare definite prin minciunǎ (în ceea ce priveşte originea lor românǎ negatǎ), mimetism (dorinţa de a semǎna cu orice preţ şi în toate privinţele cu francezii, mai ales prin folosirea francezei ca limbǎ unicǎ a biografiei …


SĂ ÎNŞELI PENTRU A-ŢI SALVA VIAŢA

Posted On Oct 19 2011 by

Confruntate cu hazardul istoriei, anumite personaje makiniene se vǎd obligate sǎ facǎ o alegere existenţialǎ importantǎ : sǎ mintǎ pentru a putea rǎmâne în viaţǎ sau în libertate. Naratorul din Requiem pour Est, protagonistul din La Musique d’une vie sau Volski, personajul emblematic din La vie d’un homme inconnu, opteazǎ pentru minciunǎ, pentru prefǎcǎtorie, pentru a suporta repercursiunile unui sistem politic totalitar, în cazul primilor doi. În cazul celui de-al treilea, Volski, este vorba doar de refuzul de a împǎrţi ceva cu lumea din care nu mai face parte. Ne propunem aici sǎ punem în evidenţǎ subterfugiile folosite la nivelul …


MARCI LINGVISTICE ALE UNEI IDENTITATI ORTODOXE IN FRANTA

Posted On Oct 18 2011 by

Ne propunem să punem în evidenţă cîteva tipuri de mărci lingvistice (ce vor fi studiate mai ales la nivel lexical) definitorii pentru ceea ce s-ar putea numi o identitate ortodoxă manifestată în limba franceză, în spaţiul geografic şi cultural al Franţei.


DESPRE CONSTRUCTIA RETORICO-DISCURSIVA A IDENTITATILOR TAUTOLOGIGE. DE LA SINGULARITATEA ACTUALIZARII LA PLURALITATEA ACTUALIZABILULUI

Posted On Oct 18 2011 by

Această investigaţie asupra construcţiei retorico-discursive a identităţilor tautologige se bazează pe implicaţiile de natură intelectivă care decurg, în cazul general al creării sensului, din relaţia conceptuală particulară care se stabileşte între singularitatea actualizării şi pluralitatea actualizabilului.


IDENTITATE PERFORMATIVA SI SEMNE CORPORALE. DE LA BUTLER LA ORLAN

Posted On Oct 18 2011 by

În ce fel performanţa artistică poate pune sub semnul întrebării şi deplasa idealurile normative care delimitează identitatea? Judith Butler inventează conceptul de performativitate corporală pentru a arăta că modul în care ne manifestăm identitatea este determinat de operatori încrucişaţi ai genului şi ai rasei în calitate de marcatori culturali care repetă injoncţiuni convenţionale pentru a stiliza corpul individual dînd impresia unei identităţi interne. Cunoscută petru intervenţiile chirurgicale plastice pe propria-i faţă, Orlan a realizat autoportrete graţie tehnologiilor digitale de tratare a imaginii.


CĂUTARE IDENTITARĂ ŞI « ANGAJARE » ÎN ROMANELE ISTORICE ALE LUI JEANNE BOURIN

Posted On Oct 18 2011 by

In universul romaenelor istorice referitoare la Evul Mediu, opera lui Jeanne Bourin apare ca o prezenţă inedită. Autoarea rupe complet cu tradiţia, alegând să reprezinte socieatea medievală prin intermediul unui personaj novator, cvasi necunoscut, burghezul, pe care aceasta îl transformă în personaj emblematic al operei sale. Tocmai această fiinţă umană oscilând neîncetat între tradiţiile ancestrale şi creştinism, între teama de păcat şi speranţa de mântuire, « angajată » într-o cruciadă spirituală pe care o duce împotriva temerilor sale şi a sa însăşi ne propunem să o analizăm în lucrarea noastră.


VARIUM ET MUTABILE SEMPER FORMA. (DE)CONSTRUCŢIA EULUI ÎN BEL-AMI DE GUY DE MAUPASSANT

Posted On Oct 18 2011 by

Expresie a unei frivolităţi bine temperate, moda îşi distribuie energiile între corp, identitate, obiect(e), artă(e), cod(uri), industrii ale aparenţelor, sisteme de valori. Literatura secolului al XIX-lea nu rămâne impasibilă în faţa fenomenului modei iar autorii francezi şi alţii se străduiesc fie să teoretizeze o mişcare de civilizaţie greu de cuprins şi să înţeleagă, fie să-şi îmbrace/dezbrace personajele spre a le face mai credibile şi mai expresive. Câteva nume jalonează – teoretic vorbind – acest demers : Baudelaire, Balzac, Gautier. De aceea studiul despre construcţia identitară de-a lungul vestimentaţiei va avea un corpus literar – romanul Bel-ami de Guy de Maupassant.


IDENTITĂŢILE SUNT OARE UCIGAŞE ?

Posted On Oct 18 2011 by

Funcţie combinatorie instabilă, construcţie permanentă fără să fie o esenţă imuabilă dată o dată pentru totdeauna, sau o moştenire cu tot ce poate să comporte pozitiv sau negativ, identitatea a reprezentat din zorii umanităţii un subiect de cercetare pentru specialişti din toate domeniile care au intenţionat să descifreze misterul naturii umane, să descopere în ce constă identitatea unei persoane şi să vadă cum este structurată, care sunt indicatorii cei mai importanţi care o alcătuiesc, care sunt pericolele cele mai evidente care riscă să o perturbe. In această comunicare ne propunem să prezentăm câteva aspecte teoretice ilustrate apoi de punctul de …


NICĂIERI ESTE ALTUNDEVA : PARADIGME IDENTITARE ŞI ALTERITATE ÎN OPERA LUI EDOUARD GLISSANT

Posted On Oct 18 2011 by

Edouard Glissant apare ca unul dintre scriitorii francofoni – în sensul literal al termenului, căci el refuză şi combate accepţiunile în mod obişnuit admise ale conceptului de « francofonie » – care a ştiut să se confrunte cu cel mai mare număr de genuri literare. In critica sa, Glissant încearcă să ajungă la o adeziune parţială la instanţele modernismului dezvoltând ansamblul operei sale potrivit a trei axe diferenţiate. Obiectul acestui articol este acela de a explicita orientarea acestora desigur nu de manieră exhaustivă ci care să aducă o lumină generală aupra angajării lui Glissant atât în plan estetic cât şi intelectual.


UN EROU CIVILIZATOR DIFERIT DE CEILALŢI…

Posted On Oct 18 2011 by

Individul deghizat s-a impus în literatură ca un personaj care se amuză jonglînd cu propia sa identitate, un ins căruia îi place să se ascundă în spatele unei măşti şi să îmbrace diferite costume, altele decît ale sale, pentru a glumi şi a juca feste „oamenilor serioşi” sau persoanelor prea naive.


IMAGINEA TINEREŢII ÎNTRE IDENTITATE ŞI ALTERITATE

Posted On Oct 18 2011 by

O definiţie a tinereţii este înscrisă în datele relativismului cultural. Realitate biologică sau construcţie culturală? Tinereţea este investită de fiecare societate cu valori simbolice; ca obiect semiotic ea implică investirea semantică a reprezentărilor sale discursive.


(English) JEUX DE LANGAGE, (EN)JEUX DE L’ALTÉRITÉ

Posted On Oct 17 2011 by

Din păcate acest articol este disponibil doar în Engleză Americană.


(English) LE JEU: SOCIALISATION ET INDIVIDUATION CHEZ ANDREÏ MAKINE

Posted On Oct 17 2011 by

Din păcate acest articol este disponibil doar în Engleză Americană.


DISTRUGERE SAU RESTRUCTURARE A IDENTITĂŢII ÎN COMUNA MATEEŞTI JUDEŢUL VÂLCEA

Posted On Oct 17 2011 by

Într-o ţară de sate care de două sute de ani se zbate să se urbanizeze, comuna Mateeşti urmează drumul bine cunoscut al acumulării excesive şi al paradei simbolurilor specific urbane. Mass-media joacă aici un rol decisiv. Produsele mediatice preferate sunt cele adoptate de categoriile sociale recent şi/sau incomplet urbanizate. La un anumit moment al acumulării lor, elementele capabile să confere un nou statut se lovesc de elementele ce ţin de o veche ordine socială (să nu cităm decât urmărirea intereselor practice şi ataşamentul obsesiv faţă de bani). Tradiţiile – ansamblul de valori care conferă identitate – sunt fie abandonate fie …


UN DISCURS CRITIC DESPRE DISCURSUL IDENTITAR ROMÂNESC. PROPUNERI PENTRU MODERNIZAREA DISCURSULUI IDENTITAR

Posted On Oct 17 2011 by

În mod tradiţional, intelectualii români plasează discursul despre identitatea naţională fie în regatul legendarului, al mitologiei, al religiozităţii sau misticismului (a se vedea ideologiile Mişcării Legionare), fie în domeniul filosofiei speculative (vezi Lucian Balga sau Constantin Noica). In prezent, intelectualii care încearcă să reconstruiască discursul identitar românesc propulsează acest discurs fie pe terenul etniei, fie pe cel al religiei, fie pe ambele dimensiuni. Din păcate, doar « conştiinţa de a fi un popor » nu poate stabili o solidaritate reală. Elita noastră intelectuală participă la  perpetuarea unui discurs identitar pre-modrn, de tip etnicizat, în loc să devină promotoarea modernizării conştiinţei naţionale. Propun …


STRATEGII DE LIMBAJ, DEZVĂLUIRE DE SINE ŞI DESCHIDERE CĂTRE CELĂLALT : O EXPERIENŢĂ ÎN CONTEXT UNIVERSITAR ROMÂNESC

Posted On Oct 17 2011 by

Această comunicare îşi propune să arate în ce mod cultura personală şi naţională a studenţilor români de la franceza afacerilor găseşte referinţe în reprezentările personale pe care studenţii şi le fac cu privire la propria lor ţară şi cu privire la integrarea unui străin (francez) în România şi mai ales să repereze strategiile de limbaj, de punere în discurs care permit studenţilor să vorbească despre ei şi despre propria lor ţară. Corpusul nostru este alcătuit din vreo cincizeci de răspunsuri ale studenţilor din anul întâi la Academia de Studii Economice din Bucureşti (Facultatea de Administrare a Afacerilor în limbi străine) …


DESPRE CEILALŢI ŞI DESPRE SINE PE SCENA LUI TARDIEU

Posted On Oct 17 2011 by

Pe scena lui Tardieu, dacă celălalt se face oglindă a suferinţelor omului sau îl conduce spre infernul  terestru (părinţii lui Georges şi Adrienne din Pénombre et chuchotements, sau tânărul Client din La Galerie), tot el îi serveşte şi de mască ; el poate fi proiectarea peiorativă pentru a se pune mai bine în valoare pe sine (precum Brillant Partenaire în Monsieur Moi), sau « meliorativă » ca model sau « bătrân înţelept » (Mario pentru Paola sau Le Préposé pentru Client).


SĂ TE DESCOPERI ÎN MONSTRU: RICHARD III DE BENE, CHAURETTE ŞI CHARTREUX

Posted On Oct 17 2011 by

In Richard III al lui Shakespeare, personajele feminine nu sunt foarte interesante. Reunite într-un cor de plânsete şi imprecaţii adresate lui Richard, femeile constituie într-o oarecare măsură fundalul liric al tragediei. Celelalte trei rescrieri pe care le propun în anii ’70 şi ’80 ai secolului XX, Carmelo Bene, Bernard Chartreux şi Normand Chaurette le oferă însă o identitate mai puternică, ajutându-le să se diferenţieze de restul.


(English) UN DISCOURS CRITIQUE SUR LE DISCOURS IDENTITAIRE ROUMAIN. PROPOSITIONS POUR LA MODERNISATION DU DISCOURS IDENTITAIRE

Posted On Oct 13 2011 by

Din păcate acest articol este disponibil doar în Engleză Americană.


PENTRU O RETORICĂ A ALTERITĂŢII

Posted On Oct 12 2011 by

Lucrarea noastră propune o trecere în revistă teoretică cu privire la o posibilă retorică a alterităţii. Ne referim la retorică în sensul său larg cuprinzând orice act de limbaj de natură verbală sau non verbală rezultând dintr-o practică de comunicare.  Dialogismul oricărei construcţii identitare lasă să se întrevadă două ipoteze generice ale alterităţii la nivelul discursului: celălalt văzut ca subiect (actor) sau obiect al comunicării textuale. În acest ultim caz, identitatea celuilalt este recuperată prin intermediul reprezentărilor şi apariţiilor stereotipe care alcătuiesc imaginarul său simbolic.


EUL CA UN ALTUL. DE LA RITUAL LA JOCUL TEATRAL : ARHETIP ŞI DRAMATIS PERSONAE

Posted On Oct 12 2011 by

Studiul nostru – situat la întretăierea antropologiei teatrului cu ştiinţele limbajului – se referă la posibilitatea de a desprinde un model transcultural al reprezentării dramatice: de la vechile ritualuri cu funcţii sociale şi religioase precise la joc(urile) de teatru (post)modern. Adică de la dromenon la dramă. Ceea ce ridică problema – destul de importantă pentru cei care, precum Artaud, Brook, Barba, etc., întrevăd o “nouă” poetică a teatrului – raporturilor dintre “jocul sacru” şi “jocul estetic”, dintre cult şi artă. O astfel de abordare ar putea eventual să dea socoteală de un foarte vechi “orizont mental” pe care-l împărtăşim cu …


NICOLAS SAU OGLINDA INOCENTĂ

Posted On Oct 12 2011 by

Romanul Nicolas (2000) al scriitorului francez Dominique Fernandez îşi propune să prezinte în paralel două universuri : cel al protagonistului,Nicolas, student venit la Paris pentru a-şi termina studiile şi cel al « sponsorului » său Rachid, fascinat de personalitatea tânărului rus. Cartea ilustrează incompatibilitatea celor doi într-un topos parizian caracterizat de libertinaj, refulare sexuală şi ipocrizie. Demn continuator al prinţului Muichkine al lui Dostoïevski, Nicolas reprezintă inocenţa la sfârşitul unui secol corupt, căutând zadarnic izbăvirea prin legătura cu celălalt. Ignoranţa sa privind complexitatea relaţiilor interumane îl transformă în principala cauză a dezastrelor în familia care îl primeşte.


IDENTITATE ŞI NON IDENTITATE IN NUVELA FANTASTICĂ A S. CORINNA BILLE

Posted On Oct 12 2011 by

Scriitoarea S. Corinna Bille, cunoscută în spaţiul francofon mai ales ca o creatoare de nuvele – situate la graniţa dintre real, straniu şi fantastic – a transpus problema identitară a elveţienilor în scrierile sale, la nivelul personajelor care aparţin unei lumi intermediare. Prezenţe nesigure, ele sunt mai degrabă apariţii, fantome. Cand avem impresia că eroii au o constituţie mai concretă, scriitoare ne face să asistăm la o dispariţie subită sau la o o schimbare radicală a identităţii prin metamorfozarea in animale sau în obiecte. In aceste condiţii, nenumărate întrebări apar : cum se poate fixa identitatea unui personaj? Care este reacţia …


DEGHIZAREA SAU CĂUTAREA CELUILALT ÎN SINE

Posted On Oct 12 2011 by

A se deghiza presupune a schimba felul de a fi al unei persoane, pentru ca ea să pară altcineva. În ciuda transformării exterioare pe care o suferă purtătorul măştii, deghizarea nu ascunde decât pentru a dezvălui. Spre deosebire de metamorfoză, deghizarea nu modifică în mod fundamental structura sau natura fiinţei umane, deşi poate avea uneori un impact puternic asupra personalităţii. Lipsită de vechea sa « putere magică de producere a realităţii », deghizarea oferă mai multe informaţii despre intenţiile persoanei deghizate decât ascunde.


DINCOLO DE ACEASTĂ LIMITĂ, CORPUL DUMNEAVOASTRĂ A EXPIRAT

Posted On Oct 12 2011 by

Philémon şi Baucis, din episodul înduioşător din Metamorfozele lui Ovidiu, ne fac să visăm. Aceste două personaje mitologice percep timpul prin prisma dragostei lor. Ştiu să evite această durere, această frică, această fatalitate : cum să fii fericit până la capăt, când corpul te trădează? Cum să schimbi culoarea fericirii, astfel încât ea să mai fie percepută de ochii noştri obosiţi? Romain Gary, autor francez al secolului XX, al cărui roman– Au-delà de cette limite votre ticket n’est plus valable – reprezintă corpusul studiului meu, analizând cu luciditate, umor şi ironie, dansul ezitant al dragostei cu vârsta. Când diferenţa de vârstă …


IREVERSIBILUL. INCERCARE ŞI ALTERITATE IN CRAINTE ET TREMBLEMENT DE SÖREN KIERKEGAARD

Posted On Oct 12 2011 by

In Crainte et tremblement, unde studiază figura lui Abraham, Kierkegaard ridică problema alterităţii într-o modalitate complexă. Ca în întreaga operă a filozofului danez, celălalt prezintă nenumărate feţe (alteritatea umană, alteritatea divină). Sacrificiul lui Isaac este prezentat ca o încercare care decide existenţa lui Abraham, bulversându-i relaţia cu ceilalţi. Această cerere, prin conţinutul ei, pune de la început problema întoarcerii la sine ; fie că sacrificiul este sau nu dus până la capăt, Abraham nu mai este cel care era înainte ca această cerere să nu îi fie impusă. Vom încerca să evidenţiem faptul că întâlnirea cu o alteritate radicală nu te …


SPECTACOLUL AUTOBIOGRAFIC

Posted On Oct 12 2011 by

Construită după modelul monologului, al discursului adresat, autobiografia are întotdeauna o dimensiune spectaculară. Punerea în scenă este dublă, pentru că ea vizează atât reprezentarea scenică a momentului prezent, cât şi a funcţiei apelative, care îmbracă forme proprii în autobiografie.


A FADING SYLLABLE DRIFTING IN MIST”: UITAREA ALTERITĂŢII SAU RECONSTRUCŢIA LINGVISTICĂ A EULUI IN AUTOBIOGRAFIA EVEI FIGE

Posted On Oct 12 2011 by

Descoperirea operei autobiografice a Evei Fige îl face pe cititor să se confrunte cu noţiunile corelate de exil şi alteritate.  Exilul este, de fapt, experienţa traumatizantă pe care autoarea, de origine germană şi evreiască, a trăit-o  la vîrsta de şapte ani, atunci cînd a fost constrânsă să părăsească, împreună  cu părinţii săi, Berlinul pentru a scăpa de regimul nazist. Abandonarea necesară a limbii germane în favoarea englezei, este un act de alienare, dar şi de integrare, care îi marchează întreaga operă de ficţiune.  Autobiografia, subiectul care ne preocupă în această lucrare, reprezintă o tentativă de exhumare şi de explorare a …


AUTOBIOGRAFIA LA AUGUSTE COMTE

Posted On Oct 12 2011 by

Auguste Comte îşi privea viaţa ca pe un roman. Autobiografia apare astfel ca o transformare a persoanei în personaj. Făcând referire la un roman al lui Alfred de Vigny, vom încerca să demonstrăm că, pentru a fi romanescă, viaţa noastră trebuie să depăşească alteritatea primordială care schimbă identitatea omului obişnuit. Scopul autobiografiei este de a regăsi o coerenţă posibilă în interiorul propriei existenţe.