ÉCRIRE POUR GUÉRIR : LA PORTE INTERDITE DE GABRIEL LIICEANU . UNE LECTURE PRAGMATIQUE

Posted On Feb 22 2017 by

La porte interdite de Gabriel Liiceanu met en mouvement un mécanisme moderne d’énonciation. L’écriture devient une écriture « sui generis », un remède censé recomposer une identité brisée.


UNE PASSION TRANFORMEE EN UNE OUEVRE LITTERARIRE : PASSION SIMPLE D’ANNIE ERNAUX

Posted On Jul 31 2014 by

Un récit est composé de plusieurs éléments essentiels parmi lesquels on ne peut nier l’influence de l’image que l’œuvre reflète. En tant lecteur, on y parvient sans doute grâce à la narration, c’est-à-dire à la manière dont le narrateur s’implique dans l’œuvre. Et, l’une des choses les  plus difficiles à exprimer pour les hommes, c’est la passion.  Dans ce contexte, Passion Simple d’Annie Ernaux, en tant qu’un énoncé total, reflète un réseau de particularités énonciatives par rapport à la subjectivité. Dans cette étude, on tente d’analyser d’abord les phénomènes d’énonciation grâce auxquels la narratrice fait le récit de sa propre …


EFFACEMENT ÉNONCIATIF ET REPRÉSENTATION BIAISÉE DE SOI DANS LE DISCOURS

Posted On Jul 18 2014 by

L’effacement énonciatif suppose l’existence d’une série de procédés linguistiques et discursifs dont un locuteur se sert afin de donner l’impression qu’il se retire de l’énonciation, en dissimulant les marques de sa présence et de la source énonciative. On a ainsi l’impression que le discours s’impose de l’extérieur et que le locuteur n’en est que le témoin. La littérature, notamment à travers l’emploi du style indirect libre, s’en sert avec des fins stylistiques et pragmatiques redoutables : les sources de l’énonciation, une fois gommées, déterminent la dissolution de la responsabilité, la perte de repères, la modification du point de vue du locuteur …


(IM)POSSIBILITÉS DE DIRE LE PLAISIR/DÉPLAISIR

Posted On Jul 18 2014 by

La réhabilitation des émotions, opérée notamment depuis deux décennies, a permis de les reconsidérer non plus comme des éléments isolés et perturbateurs de la communication, mais comme des dynamiques déterminantes, à part entière et égale avec la raison dans les pratiques discursives, interactionnelles et interactives. Le plaisir et le déplaisir, diversement catégorisés comme affect, émotion… (nous aurons à en discuter) trouvent alors place honorable (et analysable) dans les productions langagières (Planton, Doury, Traverso, 2000). De fait, les approches s’attachent au discours émotionné plutôt qu’au discours ému (Plantin 2011) puisque, la communication suppose « une maîtrise des émotions » (Vion). Nous proposons, à …


LES DIDASCALIES : LE TEXTE MODE D’EMPLOI ?

Posted On Jul 27 2012 by

L’analyse des didascalies[1] met en évidence le rôle de cette partie du texte théâtral dans le processus de production de sens nécessaire à la construction de la représentation. Eléments porteurs d’informations et de réflexions qui orientent généralement la mise en scène, chez Ionesco, les didascalies sont assez souvent des facteurs d’ambiguїté et n’assurent plus, dans leur qualité de co-éléments de l’énonciation des personnages, la compréhension des messages émis par ceux-ci. [1] Eléments indispensables à la production de sens, les didascalies sont analysables, selon Thierry Gallèpe (Didascalies. Les mots de la mise en scène, Paris, L’Harmattan, 1997) à partir de deux …


BRUIAJE REFERENTIALE SI PERTURBAREA ENUNTARII IN DICURSUL TEATRAL AL LUI EUGENE IONESCO

Posted On Oct 18 2011 by

În teatrul lui Ionesco, suprapunerea a două sisteme de reprezentări, unul compatibil cu sistemul reprezentărilor din lumea non-fictivă iar celălalt, un sistem de reprezentări proprii lumii fictive, conduce la instalarea unor contradicţii între presupoziţiile de existenţă, factuale, logice şi ideologice proprii fiecărui sistem şi dă naştere unor bruiaje referenţiale.


DISCURS DIDASCALIC ŞI PRACTICĂ CRITICĂ: CÎND TEATRUL VORBEŞTE DESPRE TEATRU ŞI LUME

Posted On Oct 18 2011 by

Numit paratext, strat al textului teatral nepronunţat pe scenă chiar text secundar, textul didascalic funcţionează, pe de o parte, ca urmă a vocii auctoriale şi, pe de altă parte, ca un material care determină, sau cel puţin condiţionează, enunţarea şi reprezentarea textului dramatic. Iniţial destinat să ramănă în afara scenei, să nu fie perceput în mod explicit de către spectator, textul didascalic apare însă în mod frecvent pe scena teatrală contemporană.


DISCURS TEATRAL ŞI ENUNŢARE

Posted On Oct 18 2011 by

Ne propunem să analizăm in prezentul articol funcţionarea particulară a limbii franceze în construirea unui enunţ ce exprimă o propoziţie trimiţînd la o situaţie de enunţare de un tip special. Tipurile de discurs luate în discuţie trimit respectiv la ceea ce pot spune personajele unei scene dramatice (replicile), la elementele descriptive sau performative furnizate de autor lectorului/regizorului (didascaliile), dar şi la comentariul sau parafrazele susceptibile de a fi produse ad libitum în cadrul unui comentariu in situ, în special de către un regizor.  


CÎND CUVINTELE NU VIN DE LA SINE

Posted On Oct 18 2011 by

Plecând de la noţiunea de modalizare autonimică definită de J. Authier-Revuz, ne propunem să analizăm apariţia, la suprafaţa enunţurilor personajelor lui Ionesco, a unei eterogenităţi, a unei non coincidenţe care este, de altfel, constitutivă oricărui act de enunţare.  


IDENTITATEA ESTE O FICŢIUNE. FIGURI ALE SUBIECTIVITĂŢII ÎN DISPOZITIVELE DE ANCHETĂ GEOGRAFICĂ

Posted On Oct 17 2011 by

Convorbirea comprehensivă este un dispozitiv de anchetă din ştiinţele sociale care se distinge prin căutarea unei intersubiectivităţi. Această dimensiune intersubiectivă face ca o convorbire comprehensivă să constituie un spaţiu de observaţie a « prezenţei eului în discursuri ». Chestiunea privitoare la modul de a trata materialul rezultat din această “ dezvăluire de sine” a dat naştere unei literaturi abundente. Această comunicare pune în discuţie ipoteza următoare : mai mult decât produsul unei « iluzii biografice », cuvintele dintr-o convorbire constituie nişte povestiri autoficţionale în sensul în care « ecranul ficţiunii permite revelarea de sine ».


STRATEGII DE LIMBAJ, DEZVĂLUIRE DE SINE ŞI DESCHIDERE CĂTRE CELĂLALT : O EXPERIENŢĂ ÎN CONTEXT UNIVERSITAR ROMÂNESC

Posted On Oct 17 2011 by

Această comunicare îşi propune să arate în ce mod cultura personală şi naţională a studenţilor români de la franceza afacerilor găseşte referinţe în reprezentările personale pe care studenţii şi le fac cu privire la propria lor ţară şi cu privire la integrarea unui străin (francez) în România şi mai ales să repereze strategiile de limbaj, de punere în discurs care permit studenţilor să vorbească despre ei şi despre propria lor ţară. Corpusul nostru este alcătuit din vreo cincizeci de răspunsuri ale studenţilor din anul întâi la Academia de Studii Economice din Bucureşti (Facultatea de Administrare a Afacerilor în limbi străine) …


ORGANIZAREA ENUNŢIATIVĂ IN CADRUL DISCURSULUI

Posted On Oct 12 2011 by

Enunţarea ca act de limbaj este foarte importantă în relaţiile interumane şi de aceea există multe cercetări care examinează diferitele aspecte care o caracterizează. Actul enunţării se realizează într-o situaţie particulară (situaţia de comunicare) care se compune din: locutor şi destinatar; un loc şi un moment (cadrul spaţio-temporal al enunţării); un mediu particular.  


MODALIZAREA CA DEZVĂLUIRE

Posted On Oct 12 2011 by

Dacă ne referim la definiţia curentă a modalităţilor concepute ca o categorie care studiază diversele mărci lăsate în enunţ de vorbitor, observăm că acestea sunt mai curând văzute ca « etalare de sine » decât  ca « dezvăluire » propriu-zisă. Modalităţile nu sunt niciodată folosite în mod inocent, ele având o anumită încărcătură care nu se referă numai la conţinutul comunicat ci au o incidenţă. am putea spune principală, asupra conţinuturilor de tip inferenţial.


DE LA PUNCTUL DE VEDERE LA DISCURSUL REPREZENTAT

Posted On Oct 12 2011 by

In general, legăm noţiunea de punct de vedere de cele de naratologie şi polifonie. Punctul de vedere se întâlneşte însă şi cu preocupările lingviştilor care îşi manifestă interesul pentru polifonie, căci problematica punctului de vedere trimite la strategiile enunţiative. Punctul de vedere şi discursul reprezentat sunt legate intrinsec în cadrul ScaPoLine deoarece discursul reprezentat constituie un instrument în slujba creării punctului de vedere.