DESPRE CEILALŢI ŞI DESPRE SINE PE SCENA LUI TARDIEU

Posted On Oct 17 2011 by

Pe scena lui Tardieu, dacă celălalt se face oglindă a suferinţelor omului sau îl conduce spre infernul  terestru (părinţii lui Georges şi Adrienne din Pénombre et chuchotements, sau tânărul Client din La Galerie), tot el îi serveşte şi de mască ; el poate fi proiectarea peiorativă pentru a se pune mai bine în valoare pe sine (precum Brillant Partenaire în Monsieur Moi), sau « meliorativă » ca model sau « bătrân înţelept » (Mario pentru Paola sau Le Préposé pentru Client).


DE LA SINE LA CELĂLALT INTIM ŞI EXTIM ÎN LUMINA ALTERITĂŢII

Posted On Oct 17 2011 by

Problema « intimului » este legată de mai multe discipline, fiind vorba de un domeniu propriu individului (făcând trimitere la filosofie sau la psihanaliză), dar şi de unul în care intervine intimitatea celuilalt (ştiinţe umane, psihologie, antropologie)


DEGHIZAREA SAU CĂUTAREA CELUILALT ÎN SINE

Posted On Oct 12 2011 by

A se deghiza presupune a schimba felul de a fi al unei persoane, pentru ca ea să pară altcineva. În ciuda transformării exterioare pe care o suferă purtătorul măştii, deghizarea nu ascunde decât pentru a dezvălui. Spre deosebire de metamorfoză, deghizarea nu modifică în mod fundamental structura sau natura fiinţei umane, deşi poate avea uneori un impact puternic asupra personalităţii. Lipsită de vechea sa « putere magică de producere a realităţii », deghizarea oferă mai multe informaţii despre intenţiile persoanei deghizate decât ascunde.


EXHIBAREA SUBIECTULUI SAU DE LA CELALALT LA EVITAREA SINELUI

Posted On Oct 12 2011 by

Chiar dacă „Scène” e un text mai puţin cunoscut al lui Robbe-Grillet, importanţa sa nu este cu nimic ştirbită în opera noului romancier. El permite o lectură nouă a construcţiei subiectului în opera autorului. Punerea în text a vocilor naratorului şi ale personajelor, ca şi punerea lor în scenă, pare a fi una dintre principalele căi de acces la vocile subiecţilor scrierii şi ai lecturii. Textul, acest spaţiu de întâlnire şi de construcţie a subiectului este, de asemenea, si un teren al jocului eului, un teren incert în mijlocului căruia se joacă şi se rejoacă întâlnirea cu celălalt.


ATUNCI CÂND LEGENDELE URBANE ÎL FOLOSESC PE CELĂLALT PENTRU A REAFIRMA IDENTITATEA CELOR CARE LE TRANSMIT…

Posted On Oct 12 2011 by

In plină construcţie europeană, discursul sociopolitic dominant propăvăduieşte  descoperirea Celuilalt şi acceptarea diferenţei. In societatea noastră multiculturală unde coexistă diverse subculturi şi comunităţi, o mulţime de Ceilalţi apare pe acelaşi teritoriu real sau virtual. Refuzul de a se identifica, care a permis individului să se afirme ca entitate auto suficientă, a dat naştere mai ales legendelor urbane, care îşi reafirmă valorile şi tabuurile prin desemnarea unei alterităţi care nu le-ar împărtăşi. O analiză semio pragmatiă a o sută de variante ale unor legende ne-a dat astfel posibilitatea de a dezvălui intenţiile, identitatea şi relaţia subiecţilor care transmit aceste poveşti.