ALTERITÉ CULTURELLE ET DISCOURS THÉÂTRAL: CONSTRUCTIONS SÉMIOTIQUES

Posted On Feb 22 2017 by

Notre recherche propose une analyse des images de l’altérité mises en forme par le biais des procédés spécifiques au discours théâtral. On s’arrêtera sur l’image de la femme telle qu’elle se dévoile dans le projet international Maman, mené par le Théâtre de la communauté (Belgique). A travers les pièces de théâtre qu’on met en scène, le but – lit on sur le site de la troupe – est de faire émerger « une réflexion artistique sur le thème des femmes et de la maternité ». L’approche que nous proposons suit la théorie chronotopique de l’altérité, qui envisage l’autre comme une construction discursive, …


L’AUTRE COMME SUJET PASSIONNEL DANS LE DISCOURS

Posted On Jul 31 2014 by

Notre étude propose une thématisation de la présence discursive de l’altérité, dans l’ordre de la communication de «l’empire des signes». En tant qu’instance discursive, l’autrui apparaît comme création de langage. L’intersubjectivité foncière du langage est constatée par la philosophie linguistique, mais Eugen Coşeriu fait la distinction entre parler avec quelqu’un et parler de quelque chose à quelqu’un. Cette dissymétrie de l’action communicationnelle exprime, à notre avis, une double position discursive de l’altérité, suivant le rôle de sujet ou celui d’objet attribués à l’autrui au niveau du langage. Ainsi définit-on deux régimes discursifs de l’altérité, suivant une taxinomie proposée par Francis …


AUTOPORTRAIT ET ALTÉRITÉ DANS L’ŒUVRE PHOTOGRAPHIQUE DE FRANCESCA WOODMAN

Posted On Jul 18 2014 by

L’œuvre de Francesca Woodman est principalement constituée d’autoportraits revendiqués, mais aussi d’autres photographies qui laissent apparaître un corps sans visage, coupé par le cadre ou simplement caché par un objet. Cette déroute du regard pourrait controverser la théorie de l’épiphanie du visage d’Emmanuel Lévinas, pourtant, même lorsque le visage se refuse la transcendance de l’autre s’opère. Il y a chez Francesca Woodman une bascule de l’autoportrait, ses photographies laissent apparaître une identité en construction, se développant selon ses préoccupations plastiques et ses interférences avec le milieu artistique. C’est un personnage en fragmentation, une non-entité (Chris Townsend) se présentant comme une …


L’ÉLOQUENCE DES SENS. POUR UNE SOCIOSÉMIOTIQUE GASTRONOMIQUE

Posted On Jul 18 2014 by

Notre communication propose une étude sociosémiotique de l’altérité configurée au niveau du discours gastronomique. En tant qu’objet sémiotique, le discours gastronomique impose une structuration dialogique de l’altérité. La polyphonie du discours gastronomique configure des instances intradiscursives d’une altérité qu’on va nommer gastronomique. Un autre niveau de l’altérité gastronomique est une construction sémiotique, une virtualité telle que celle du «lecteur modèle» d’Eco, qui produit et, à la fois, fantasme autour du texte. A notre avis, la visée du discours gastronomique est représentée non seulement par la description des éléments objectifs de l’alimentation : ingrédients, recettes, milieux, mais aussi par la perception individuelle …


REPRÉSENTATIONS DE L’ALTÉRITÉ DANS LE DISCOURS DE LA MARGINALISATION

Posted On Jul 27 2012 by

Le discours de la marginalisation est un thème récurrent concernant les représentations de l’altérité sur la scène publique dans la période contemporaine. Nous incluons dans cette catégorie des structures discursives qui reflètent d’un point de vue éthique ou émique la réalité sociale de la minorité marginale. Le discours culturel d’une société (implicitement monovocal, selon Bakhtine) enregistre la voix de la communauté de référence qui lui imprime le système des représentations de l’idéologie dominante. L’idéal polyphonique bakhtinien est récupéré à travers le discours des identités minoritaires dans le concert multiculturel postmoderne. Nous proposons, dans notre approche, la mise en évidence des …


MARCI LINGVISTICE ALE UNEI IDENTITATI ORTODOXE IN FRANTA

Posted On Oct 18 2011 by

Ne propunem să punem în evidenţă cîteva tipuri de mărci lingvistice (ce vor fi studiate mai ales la nivel lexical) definitorii pentru ceea ce s-ar putea numi o identitate ortodoxă manifestată în limba franceză, în spaţiul geografic şi cultural al Franţei.


NICĂIERI ESTE ALTUNDEVA : PARADIGME IDENTITARE ŞI ALTERITATE ÎN OPERA LUI EDOUARD GLISSANT

Posted On Oct 18 2011 by

Edouard Glissant apare ca unul dintre scriitorii francofoni – în sensul literal al termenului, căci el refuză şi combate accepţiunile în mod obişnuit admise ale conceptului de « francofonie » – care a ştiut să se confrunte cu cel mai mare număr de genuri literare. In critica sa, Glissant încearcă să ajungă la o adeziune parţială la instanţele modernismului dezvoltând ansamblul operei sale potrivit a trei axe diferenţiate. Obiectul acestui articol este acela de a explicita orientarea acestora desigur nu de manieră exhaustivă ci care să aducă o lumină generală aupra angajării lui Glissant atât în plan estetic cât şi intelectual.


IMAGINEA TINEREŢII ÎNTRE IDENTITATE ŞI ALTERITATE

Posted On Oct 18 2011 by

O definiţie a tinereţii este înscrisă în datele relativismului cultural. Realitate biologică sau construcţie culturală? Tinereţea este investită de fiecare societate cu valori simbolice; ca obiect semiotic ea implică investirea semantică a reprezentărilor sale discursive.


(English) JEUX DE LANGAGE, (EN)JEUX DE L’ALTÉRITÉ

Posted On Oct 17 2011 by

Din păcate acest articol este disponibil doar în Engleză Americană.


PENTRU O RETORICĂ A ALTERITĂŢII

Posted On Oct 12 2011 by

Lucrarea noastră propune o trecere în revistă teoretică cu privire la o posibilă retorică a alterităţii. Ne referim la retorică în sensul său larg cuprinzând orice act de limbaj de natură verbală sau non verbală rezultând dintr-o practică de comunicare.  Dialogismul oricărei construcţii identitare lasă să se întrevadă două ipoteze generice ale alterităţii la nivelul discursului: celălalt văzut ca subiect (actor) sau obiect al comunicării textuale. În acest ultim caz, identitatea celuilalt este recuperată prin intermediul reprezentărilor şi apariţiilor stereotipe care alcătuiesc imaginarul său simbolic.


EUL CA UN ALTUL. DE LA RITUAL LA JOCUL TEATRAL : ARHETIP ŞI DRAMATIS PERSONAE

Posted On Oct 12 2011 by

Studiul nostru – situat la întretăierea antropologiei teatrului cu ştiinţele limbajului – se referă la posibilitatea de a desprinde un model transcultural al reprezentării dramatice: de la vechile ritualuri cu funcţii sociale şi religioase precise la joc(urile) de teatru (post)modern. Adică de la dromenon la dramă. Ceea ce ridică problema – destul de importantă pentru cei care, precum Artaud, Brook, Barba, etc., întrevăd o “nouă” poetică a teatrului – raporturilor dintre “jocul sacru” şi “jocul estetic”, dintre cult şi artă. O astfel de abordare ar putea eventual să dea socoteală de un foarte vechi “orizont mental” pe care-l împărtăşim cu …


IREVERSIBILUL. INCERCARE ŞI ALTERITATE IN CRAINTE ET TREMBLEMENT DE SÖREN KIERKEGAARD

Posted On Oct 12 2011 by

In Crainte et tremblement, unde studiază figura lui Abraham, Kierkegaard ridică problema alterităţii într-o modalitate complexă. Ca în întreaga operă a filozofului danez, celălalt prezintă nenumărate feţe (alteritatea umană, alteritatea divină). Sacrificiul lui Isaac este prezentat ca o încercare care decide existenţa lui Abraham, bulversându-i relaţia cu ceilalţi. Această cerere, prin conţinutul ei, pune de la început problema întoarcerii la sine ; fie că sacrificiul este sau nu dus până la capăt, Abraham nu mai este cel care era înainte ca această cerere să nu îi fie impusă. Vom încerca să evidenţiem faptul că întâlnirea cu o alteritate radicală nu te …


ASPECTE ALE ALTERITĂŢII ÎN SCRIERILE AUTOBIOGRAFICE ALE LUI IONESCO

Posted On Oct 12 2011 by

Acest articol îşi propune să prezinte în linii generale problema alterităţii, la nivel tematic, în scrierile autobiografice ionesciene, pornind de la trei tipuri de relaţie  cu alteritatea.


A FADING SYLLABLE DRIFTING IN MIST”: UITAREA ALTERITĂŢII SAU RECONSTRUCŢIA LINGVISTICĂ A EULUI IN AUTOBIOGRAFIA EVEI FIGE

Posted On Oct 12 2011 by

Descoperirea operei autobiografice a Evei Fige îl face pe cititor să se confrunte cu noţiunile corelate de exil şi alteritate.  Exilul este, de fapt, experienţa traumatizantă pe care autoarea, de origine germană şi evreiască, a trăit-o  la vîrsta de şapte ani, atunci cînd a fost constrânsă să părăsească, împreună  cu părinţii săi, Berlinul pentru a scăpa de regimul nazist. Abandonarea necesară a limbii germane în favoarea englezei, este un act de alienare, dar şi de integrare, care îi marchează întreaga operă de ficţiune.  Autobiografia, subiectul care ne preocupă în această lucrare, reprezintă o tentativă de exhumare şi de explorare a …


AUTOBIOGRAFIA LA AUGUSTE COMTE

Posted On Oct 12 2011 by

Auguste Comte îşi privea viaţa ca pe un roman. Autobiografia apare astfel ca o transformare a persoanei în personaj. Făcând referire la un roman al lui Alfred de Vigny, vom încerca să demonstrăm că, pentru a fi romanescă, viaţa noastră trebuie să depăşească alteritatea primordială care schimbă identitatea omului obişnuit. Scopul autobiografiei este de a regăsi o coerenţă posibilă în interiorul propriei existenţe.