METAFORA CA ELEMENT DE MISTIFICARE ŞI DE MANIPULARE DISCURSIVĂ

Posted On Oct 21 2011 by

Importanţa metaforei ca figurǎ de limbaj este incontestabilǎ. Cu toate acesta, nu putem sǎ nu ne întrebǎm dacǎ expresia metaforicǎ nu constituie un mijloc de manipulare a imaginaţiei cititorului. Metafora se întemeiazǎ pe ideea respingerii sensului literal. Paradoxul este cǎ metafora, care este transport şi dedublare, presupune un alt tip de transport în traducere. Rolul traducǎtorului este de a veghea ca metafora sǎ nu devinǎ « o minciunǎ lingvisticǎ » în timpul traducerii. Efectul de sǎrǎcire produs de metaforǎ determinǎ o asociere cu artificialul. Metafora aduce cu ea o viziune fragmentarǎ a lumii ; în consecinţǎ, discursul literar devine o fǎrâmiţare, o rupturǎ. Contrar …


MISTIFICĂRILE METAFOREI POETICE

Posted On Oct 20 2011 by

În acord cu diversele teorii elaborate pe acest subiect, putem reduce metafora la o comparaţie sau la o analogie, perfect traductibilǎ şi comprehensibilǎ, sau putem s-o considerǎm drept un element creativ al lumii, reprezentând calitǎţi, semnificaţii sau relaţii noi. Dimensiunea mistificatoare a metaforei se manifestǎ mai ales în cazul metaforelor din cea de-a doua categorie. Vom face referire, în aceastǎ lucrare, la textele poetice ale Sylviei Plath, cunoscuta poetǎ americanǎ a cǎrei operǎ a fost adesea consideratǎ istericǎ şi exageratǎ, fiind, în consecinţǎ, respinsǎ. Analiza ne demonstreazǎ totuşi marea valoare esteticǎ a metaforelor plathiene şi a mecanismelor procesului de metaforizare …


SĂ DEGHIZEZI CUVINTELE FĂRĂ SĂ LE ASCUNZI

Posted On Oct 20 2011 by

Scopul studiului nostru este de a demonstra modul în care « figurile » pot  « masca »  sensul cuvintelor. De altfel, figurile de construcţie ale retoricii vizeazǎ ordinea psihologicǎ a propoziţiilor şi frazelor, având ca scop adeziunea receptorului. Ideile aparţin unei conştiinţe şi de aceea termenii, propoziţiile, frazele posedǎ o caracteristicǎ cognitivǎ, o anumitǎ intenţionalitate. Aceastǎ trǎsǎturǎ este manifestǎ mai ales în expresiile lingvistice, care au drept scop persuadarea interlocutorilor. Figurile împrumutǎ ideilor o formǎ exterioarǎ care le deghizeazǎ, fǎrǎ însǎ a le ascunde.  


CUVINTE ŞI LUCRURI. « DEGHIZAREA » CÂTORVA TERMENI ROMÂNEŞTI DE ORIGINE ORIENTALĂ

Posted On Oct 20 2011 by

O trǎsǎturǎ fundamentalǎ a lexicului unei limbi este capacitatea sa de a oglindi cultura unui popor. Existǎ structuri lexicale care înglobeazǎ elemente ce pot fi considerate drept semne ale unui anumit profil etnic, conţinând un puternic reper identitar. În acest context, ne propunem sǎ studiem câteva cuvinte româneşti de origine turcǎ, ce au ca fundament imagini ale deghizǎrii. Aceşti termeni exprimǎ  comportamente supuse unei anumite etici sociale, care presupune, pe de o parte, atitudinea general umanǎ faţǎ de înşelǎciune, imposturǎ, fǎţǎrnicie şi, pe de altǎ parte, atitudinea românului în ceea ce priveşte cultura orientalǎ, ipostazǎ absolutǎ a alteritǎţii etnice şi …


STRATEGII DE MOBILIZARE A RECEPTORULUI ÎN DISCURSUL PUBLICITAR

Posted On Oct 20 2011 by

Publicitatea, ca fenomen al societǎţii de consum – domeniu al liberei concurenţe şi al competiţiei – a dezvoltat un discurs propriu de informare şi de elogiu, menit sǎ influenţeze cumpǎrǎtorul. Tipul particular de comunicare instaurat de discursul publicitar, unidirecţionalǎ, dinspre enunţǎtor spre public, presupune o comunicare solicitativǎ, mobilizatoare şi aleatorie. Structura comunicativǎ publicitarǎ este axatǎ, înainte de toate, pe cǎutarea stabilirii unui contact. Intrarea în contact cu destinatarul este primul pas spre obţinerea adeziunii sale. Eforturile locutorului presupun mobilizarea receptorului spre un anumit comportament, acela de a deveni un receptor-consumator şi de a lua decizia de a se implica în …


MANEVRE DE PERSUASIUNE ELECTORALĂ ÎN DISCURSURILE LUI LAURENT GBAGBO

Posted On Oct 20 2011 by

Acţiunea politicǎ are nevoie, pentru reuşita ei, de mobilizarea actorilor sociali în jurul unui proiect sau al unei cauze. Pentru a obţine aceastǎ adeziune masivǎ şi colectivǎ, actorul politic utilizeazǎ discursul. În lucrarea de faţǎ, ne propunem sǎ analizǎm discursurile pe care Laurent Gbagbo le pronunţǎ cu scopul de a stabili o opinie majoritarǎ susceptibilǎ sǎ-i asigure realegerea. Studiul se înscrie în perspectiva analizei discursului, având ca obiect descoperirea punerii în scenǎ a adevǎrului pentru obţinerea adeziunii. Miza va fi deci de a revela trǎsǎturile specifice ale activitǎţii langajiere de persuasiune din discursul electoralist al candidatului Laurent Gbagbo.


FICŢIUNEA MISTIFICATOARE ÎN ARTĂ : CAZUL YES MEN-ILOR

Posted On Oct 20 2011 by

Studiul nostru are scopul de a demonstra cǎ, luând în râs spectatorul şi jucându-se cu realitatea, practicile artistice mistificatoare devin o veritabilǎ reflectare criticǎ a societǎţii. Vom încerca sǎ înţelegem şi sǎ analizǎm modul în care, prin jocul mistificator, artiştii îşi interogheazǎ propriile practici şi incidenţa acestora asupra realului. Vom defini, mai întâi, cele douǎ noţiuni fundamentale pentru analiza noastrǎ – ficţiune şi mistificare – pentru a le pune mai apoi faţǎ în faţǎ şi a le ilustra prin acţiunile performative ale Yes Men-ilor (colectiv de artişti activişti).


SĂ INFLUENŢEZI FĂRĂ SĂ ÎNŞELI. SIMULAREA, MINCIUNA, MANIPULAREA FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU DISCURSUL ARGUMENTAT

Posted On Oct 20 2011 by

Orice discurs presupune, într-o formǎ sau alta, un anumit tip de influenţǎ pe care protagoniştii o exercitǎ unul asupra celuilalt. Locutorul (oratorul) poate s-o exerseze fie argumentându-şi punctul de vedere, fie manipulându-şi auditorul. În aceastǎ lucrare, vom încerca sǎ identificǎm frontierele pe care trebuie sǎ le trasǎm între aceste douǎ operaţii discursives (argumentare/manipulare), ceea ce va  aduce cu sine o reflecţie asupra necesitǎţii de a urma o anumitǎ eticǎ a discursului şi de a respecta principiul sinceritǎţii, care ar trebui sǎ guverneze comunicarea. Vom analiza diferite motivaţii care, dintr-o perspectivǎ pragma-lingvisticǎ, ne determinǎ sǎ distingem între folosirea procedeelor argumentative şi …


DE LA “BIG BROTHER” LA “STAR ACADEMY” : MANIPULAREA MENTALITĂŢILOR, MANIPULAREA NOŢIUNILOR

Posted On Oct 20 2011 by

Acest studiu îşi propune sǎ descrie un fenomen cultural contemporan, telerealitatea, prin intermediul unui exemplu particular, acela al emisiunii Star Academy (care a fost precedatǎ, printre altele, de Big Brother). Într-o epocǎ în care sunt valorizate noţiunile de ,,libertate”, ,,democraţie”, ,,respect pentru celǎlalt”,  ,,respectarea drepturilor omului” şi asta mai ales prin intermediul discursului mediatico-politic, cum se articuleazǎ raporturile dintre reprezentǎrile discursive şi practicile acestor noţiuni? Telerealitatea oferǎ în acest sens un vast câmp de analizǎ, permiţând înţelegerea modului în care sunt manipulate mentalitǎţile: telespectatorii, în general tineri, sunt ţintuiţi în faţa ecranelor, urmǎrind emisiunea, visând sǎ se afle în locul …


ŢIPETELE ŞI FUNCŢIA LOR MOBILIZATOARE ÎN JOCURILE TELEVIZATE

Posted On Oct 20 2011 by

Fie cǎ apare prezentatorul, cǎ se învârte roata sau cǎ un candidat câştigǎ lozul cel mare, ţipetele publicului însoţesc acţiunea. În emisiunile televizate, aceste manifestǎri – discrete, sau chiar excluse din viaţa socialǎ – apar din belşug. Mai mult încǎ : ele sunt dirijate, puse în scenǎ, într-o simulare a fervorii spontane. Ţipetele sunt un ingredient constitutiv al jocurilor televizate şi al adunǎrilor distractive ale maselor (întâlniri sportive, întruniri politice…). Vom examina, pentru început, diversitatea ţipetelor (individuale / colective ; spontane / comandate ; verbale / vocale…) de pe platourile jocurilor televizate. Vom sublinia mai apoi natura primarǎ şi comunǎ a acestor ţipete, …


MINCIUNĂ, MIMETISM ŞI DEGHIZARE ÎN CONSTRUCŢIA IDENTITARĂ A ANUMITOR ROMÂNI DIN FRANŢA : TRĂDAREA LIMBII MATERNE

Posted On Oct 20 2011 by

Ne propunem sǎ studiem aici, din punct de vedere socio-lingvistic, câteva cazuri de renunţare la practica limbii române ca limbǎ maternǎ (şi la transmiterea sa cǎtre generaţiile viitoare), înregistrate printre românii care trǎiesc în Franţa în familii monoculturale sau mixte – franco-române. Relaţia lor deformatǎ, denaturatǎ, cu limba maternǎ, trǎdatǎ în numele unei integrǎri prin asimilare în societatea francezǎ stǎ la baza unei construcţii identitare definite prin minciunǎ (în ceea ce priveşte originea lor românǎ negatǎ), mimetism (dorinţa de a semǎna cu orice preţ şi în toate privinţele cu francezii, mai ales prin folosirea francezei ca limbǎ unicǎ a biografiei …


STRATEGII DE INFORMARE A CITITORULUI/SPECTATOR ÎN LE PIÉTON DE L’AIR DE EUGÈNE IONESCO

Posted On Oct 20 2011 by

Textul teatral – replici şi didascalii – presupune o muncǎ de interpretare care conduce la construcţia reprezentǎrii prin intermediul mai multor sisteme simbolice. Ne propunem sǎ elucidǎm rolul didascaliilor din piesa lui Ionesco în producerea şi interpretarea sensului, alegând ca support teoretic criteriile taxinomice propuse de T. Gallèpe.    


MIMETISM ŞI SIMULARE ÎN PIESA LES JUMEAUX VÉNITIENS DE C. GOLDONI

Posted On Oct 20 2011 by

În Les Jumeaux vénitiens, obiect al studiului nostru, existǎ o lume a falsitǎţii, în care toţi se preface : iluzii, false interpretǎri ale realitǎţii, subiectivitatea viziunilor fiecǎrui personaj. Goldoni îşi acoperǎ personajele cu un vǎl de mister, care lasǎ sǎ se strecoare îndoiala asupra intenţiilor lor. Antrenate în fluxul evenimentelor, personajele cad pradǎ conflictelor, în care temerile se opun aspiraţiilor, visurile se lovesc de cruda realitate, dorinţele întâmpinǎ obstacole în dorinţele celorlalţi, libertatea şi puterea lor sunt stǎvilite de propriile limite sau de cele pe care le impune societatea. În spatele mǎştilor, se ascunde o codificare socialǎ sofisticatǎ, în fapt o …


FILIAŢIE PRIN FICŢIUNE ÎN LA VIE EST UN SONGE DE CALDERON DE LA BARCA

Posted On Oct 20 2011 by

Propunem o lecturǎ a piesei La vie est un songe de Calderón de la Barca din perspectiva filiaţiei. Dorim sǎ demonstrǎm cǎ ficţiunile, care elibereazǎ personajele de obligaţiile lor cǎtre ceilalţi, tulburǎ raporturile dintre generaţii, în timp ce montajele, care ne aratǎ limitele, construiesc ligatura dintre oamenii din trecut şi cei din viitor, între pǎrinţi şi copii.


SCENA ANILOR CINCIZECI CA THEATRON

Posted On Oct 20 2011 by

Ca imitaţie de acţiuni umane, teatrul nu înceteazǎ sǎ ne uimeascǎ datoritǎ presupunerii semiologice a existenţei a douǎ sisteme de semne. Pe de altǎ parte, dincolo de paradoxurile care-l alcǎtuiesc, el se dovedeşte a fi periculos, având în vedere numeroasele sale efecte (efectul de real, de stranietate, de punere în evidenţǎ, de recunoaştere, efectul teatral etc.), impactul sǎu direct, fizic şi psihic, asupra spectatorului şi funcţia sa psiho-socialǎ incontestabilǎ. Teatrul anilor cincizeci seamǎnǎ cu o anume « enciclopedie chinezeascǎ » (Michel Foucault, Préface de Les mots et les choses, Paris, Gallimard, 2003, p. 7), fǎcutǎ celebrǎ de Borges, care clasificǎ animalele …


SIMULARE ŞI MANIPULARE PE SCENĂ. CÂTEVA ŞIRETLICURI SÂNGEROASE DIN TEATRUL ELISABETAN

Posted On Oct 20 2011 by

Teatrul elisabetan oferǎ o gamǎ largǎ de personaje şi situaţii care pun în scenǎ trǎdǎri sau viclenii menite sǎ satisfacǎ interesele personale şi plǎcerea  perversǎ a manipulatorului. Şiretlicul poate fi utilizat şi pentru a potoli setea de rǎzbunare, unele dintre cele mai sângeroase şi oribile scenarii fiind împrumutate din canibalismul ce apare în mitul lui Atreu şi Thyeste. Teatrul elisabetan abundǎ în minciuni, intrigi, deghizǎri şi manipulǎri. Dramaturgii epocii înfǎţişeazǎ un tablou foarte variat al diferitelor josnicii omeneşti, al reuşitelor sau eşecurilor lor, toate acestea cu scopul de a arǎta cǎ limitele dintre realitate şi iluzie sunt extrem de fragile.


LITERATURA ORALĂ LA FRONTIERA DINTRE MISTIFICARE ŞI MANIPULARE ÎN SOCIETĂŢILE TRADIŢIONALE DIN GABON

Posted On Oct 20 2011 by

Cuvântul nu este numai un instrument al comunicǎrii, ci şi al acţiunii. Vorbim ca sǎ acţionǎm, având uneori scopul de a mistifica şi a manipula, oricare ar fi tipul de discurs. În literatura oralǎ din Gabon, discursul obişnuit se distinge de cel sacru. Aceste texte sunt guvernate de un mecanism sapienţial transmis din generaţie în generaţie pentru a menţine indivizii într-o formǎ de identitate comunitarǎ. În societatea tradiţionalǎ gabonezǎ, textele orale modeleazǎ comportamentul comunitǎţii în acelaşi mod ca societǎţile secrete. Discursul tradiţional poate astfel sǎ capete un caracter manipulator şi mistificator. Odatǎ cu transcrierea textelor din tradiţia oralǎ, mimetismul sau …


ARHETIPUL UNEI SOCIETĂŢI MIMETICE ÎN ROMANUL ANTILEZ CONTEMPORAN

Posted On Oct 19 2011 by

În studiul nostru, mimetismul are sensul unei încercǎri de a semǎnǎ cu celǎlalt, prin imitarea comportamentului sǎu. Romanul antilez, obiectul analizei noastre, ne provoacǎ sǎ studiem diferitele forme de imitaţie, de mimetism în societatea contemporanǎ antilezǎ, fie cǎ e vorba despre forme de imitaţie, forme cognitive sau disimulǎri. Societatea antilezǎ post-sclavagistǎ este influenţatǎ de dorinţa de a semǎna din punct de vedere cultural şi intelectual cu Celǎlalt, cu Albul, ceea ce este, fǎrǎ îndoialǎ, consecinţa sclavagismului, a cǎutǎrii prin imitaţie a unei forme de eliberare. Dorim sǎ înţelegem astfel dacǎ societatea antilezǎ a depǎşit aceastǎ percepţie ideologicǎ şi dacǎ disimularea …


METAMORFOZĂ ŞI MISTIFICAREA REALITĂŢII ÎN SPAŢIUL LITERAR, LOC DE CREAŢIE ÎN ITALIA SECOLULUI XX

Posted On Oct 19 2011 by

În nenumǎrate opere ficţionale întâlnim minciuna, înşelǎtoria şi manipularea. Poveştile sunt un exemplu elocvent în acest sens. Literatura italianǎ, de la Boccaccio la Pirandello, ne oferǎ o panoramǎ vastǎ de situaţii şi personaje mistificatoare şi mistificate. Vom aborda în lucrarea noastrǎ diverse aspecte ale mistificǎrii în spaţiul literar. A mistifica înseamnǎ a înşela pe cineva pentru a profita de buna sa credinţǎ, însǎ, dacǎ ne referim la sensul etimologic al verbului, a mistifica pe cineva înseamnǎ a-l iniţia în mister. Arta este adesea consideratǎ o iluzie. În paralel cu neorealismul, a cǎrui obsesie este pictura exactǎ şi obiectivǎ a realitǎţii, …


SĂ ÎNŞELI PENTRU A-ŢI SALVA VIAŢA

Posted On Oct 19 2011 by

Confruntate cu hazardul istoriei, anumite personaje makiniene se vǎd obligate sǎ facǎ o alegere existenţialǎ importantǎ : sǎ mintǎ pentru a putea rǎmâne în viaţǎ sau în libertate. Naratorul din Requiem pour Est, protagonistul din La Musique d’une vie sau Volski, personajul emblematic din La vie d’un homme inconnu, opteazǎ pentru minciunǎ, pentru prefǎcǎtorie, pentru a suporta repercursiunile unui sistem politic totalitar, în cazul primilor doi. În cazul celui de-al treilea, Volski, este vorba doar de refuzul de a împǎrţi ceva cu lumea din care nu mai face parte. Ne propunem aici sǎ punem în evidenţǎ subterfugiile folosite la nivelul …


« EL ESTE CEL CE SE JOACĂ DE-A ADEVĂRUL. TRIŞAREA ÎL OBLIGĂ SĂ MIZEZE PE ESENŢIAL ». ILUZIA ŞI JOCUL LA GIONO ŞI ARAGON

Posted On Oct 19 2011 by

Figurile de trişori, de mincinoşi sunt ocazional legate de universul ludic, ca în cazul lui Aragon şi Giono. În acest cadru, ele reflectǎ o poziţie individualistǎ (Mercadier în Les Voyageurs de l’impériale), sau o cǎutare machiavelicǎ de suveranitate (artistul din Les grands chemins). Aceste personaje ambigue sunt totuşi fascinante şi chiar patetice şi raportul lor cu iluzia se conjugǎ cu o nevoie vitalǎ de ficţiune. Practica jocului este, în general, existenţialǎ, fiind însoţitǎ de o asumare voluntarǎ a riscului. Preocupǎrile financiare sunt deci strǎine acestor jucǎtori care îşi pun viaţa în joc. Scriitura romanescǎ se modeleazǎ dupǎ acest joc creator …


ÎN CĂUTAREA UNEI IMPOSIBILE AUTENTICITĂŢI. AUTOBIOGRAFIA ŞI FICŢIUNILE REALULUI

Posted On Oct 18 2011 by

  Ne propunem sǎ analizǎm câteva dintre motivele de ordin moral, psihologic, filosofic şi narativ care i-au determinat pe numeroşi scriitori şi teoreticieni sǎ punǎ la îndoialǎ statutul strict factual al autobiografiei. Scriitura autobiograficǎ se întemeiazǎ pe o contradicţie greu de surmontat : propunându-şi sǎ reflecte realitatea cu fidelitate, ea se vede constrânsǎ sǎ recurgǎ la strategii narative ficţionale. Însǎşi reprezentarea realului este problematicǎ : scriitura se dovedeşte adesea incapabilǎ sǎ-l surprindǎ, nereuşind decât sǎ-l transforme, astfel încât sǎ intre în tiparele narative. Cât despre limbaj, acesta îşi dovedeşte de cele mai multe ori opacitatea şi tendinţa de a deforma, fiind o …


LA URMA URMEI, «ASTA NU-I DECÂT LITERATURĂ » SIMULARE, MINCIUNĂ, MANIPULARE ÎN OPERA AGOTEI KRISTOF

Posted On Oct 18 2011 by

Caiet intim, mǎrturie, minciunǎ. Trei acte de scriiturǎ sau vorbire sunt folosite în opera romanescǎ a Agotei Kristof. Deposedat de rolul sǎu de decodor de sensuri, cititorul trece de la o pagina la alta, nefiind sigur decât pe dezorientarea sa. Acesta este afectat, transformat la nivelul conştiinţei sale, convertit în supravieţuitor al violenţei narative (Marie Bornand).


VOCE MASCATĂ, VICLENIE VERBALĂ ŞI MIRAJ AL SURSELOR ÎN CÂTEVA ROMANE POPULARE ROMÂNEŞTI

Posted On Oct 18 2011 by

Mistificatorul iubeşte aluziile, jocurile de cuvinte, ambiguitatea, suprapunerea şi inversarea semnificanţilor, cǎci acestea reprezintǎ tot atâtea mijloace de a testa perspicacitatea adversarilor. Ceea ce îl atrage totuşi este capacitatea lor de a evoca alte lumi, abia perceptibile sub stratul subţire de aparenţǎ pe care-l numim «realitate». Alegându-ne ca obiect de studiu câteva romane populare româneşti, ne propunem sǎ analizǎm intenţia diferitelor personaje mistificatoare în interiorul comunicǎrii manipulatorii, fǎrǎ a pierde din vedere motivaţiile discursurilor lor.  


« MISTIFICAREA VILLON » : VICLENIE, ÎNŞELĂCIUNE ŞI FICŢIUNE ÎN RECUEIL DES REPUES FRANCHES DE MAISTRE FRANÇOIS VILLON ET DE SES COMPAGNONS (1480-1500)

Posted On Oct 18 2011 by

Vom demonstra aici cum, la douǎzeci de ani dupǎ dispariţia lui François Villon, apare o legendǎ în care autorul devine personaj, pentru a-i învǎţa pe tovarǎşii  de sǎrǎcie sǎ obţinǎ mâncare prin viclenie, fǎrǎ sǎ trebuiascǎ a o plǎti. Monedǎ de schimb, cuvântul lui Villon şi al tovarǎşilor sǎi îi rǎsplǎteşte, prin ficţiune, pe cei înşelaţi. Studiul nostru se va structura pe trei axe : · Mistificarea literarǎ care constǎ în a transforma un autor dispǎrut în personaj literar. · Manifestǎrile vicleniei şi construirea unui discurs al mistificǎrii. · O interogaţie asupra lumii demistificate : în faţa unei lumi corupte (a …


PREFĂCĂTORIA, ULTIMĂ VALOARE A IUBIRII CURTENEŞTI ? ROLUL LUI GUILLEM DE NEVERS ÎN FLAMENCA ŞI AL ELVIREI ÎN CASTIA GILOS

Posted On Oct 18 2011 by

Mai mult decât adaptǎrile narative ale liricii trubadureşti, Roman de Flamenca şi Las novas de Castia Gilos sunt strict construite în jurul relaţiei triangulare formatǎ din Doamnǎ, amant şi soţul gelos. Evoluând într-o societate contaminatǎ de gelozie, îndrǎgostiţii vor fi nevoiţi sǎ recurgǎ la viclenie. Prefǎcǎtoria apare astfel ca o facultate ce permite pǎstrarea propriei integritǎţi într-o lume curteneascǎ denaturatǎ. Prin aceasta, ea devine ultima valoare a iubirii, cea care permite amanţilor sǎ trǎiascǎ cumva împotriva societǎţii şi sǎ se autodepǎşeascǎ eliminând gelozia.