O CUGETARE LINGVISTICĂ DESPRE PROCESUL INTEGRĂRII EUROPENE : ENGLEZA ŞI FRANCEZA ÎN TRADUCEREA EXPERIENŢEI COMUNITARE

Posted On Oct 17 2011 by

Principiul de bază al Uniunii europene fiind unirea în diversitate, multilingvismul se situează în centrul integrării europene. Organismele însărcinate cu traducerea documentelor Comisiei au drept misiune să asigure comunicarea atât în sânul instituţiilor europene cât şi în fiecare dintre ţările membre. In această vastă confederaţie politică şi tehnică pe care o reprezintă Uniunea europeană, culturile şi limbile se amestecă, se îmbogăţesc, coexistă. Noile realităţi ale Uniunii sunt denumite cu ajutorul unor termeni noi, dotând universul nostru politic, social, cultural, economic cu noi faţete. In analiza noastă, ne punem întrebări cu privire la originea acestor « nou-născuţi » lingvistici şi la transpunerea lor …


ŞTIRILE ÎNTRE SPAŢIUL PRIVAT ŞI LOCUL SOCIAL

Posted On Oct 17 2011 by

Spaţiul privat este îngemănat cu spaţiul public prin intermediul mass-media. Am ales pentru analiză, din totalitatea discursurilor transmise de mass-media, ştirile transmise prin radio, pentru că ele sunt mesajele cele mai complexe, datorită mulţimii de sensuri pe care acestea le transmit receptorului.


IDENTITATEA ESTE O FICŢIUNE. FIGURI ALE SUBIECTIVITĂŢII ÎN DISPOZITIVELE DE ANCHETĂ GEOGRAFICĂ

Posted On Oct 17 2011 by

Convorbirea comprehensivă este un dispozitiv de anchetă din ştiinţele sociale care se distinge prin căutarea unei intersubiectivităţi. Această dimensiune intersubiectivă face ca o convorbire comprehensivă să constituie un spaţiu de observaţie a « prezenţei eului în discursuri ». Chestiunea privitoare la modul de a trata materialul rezultat din această “ dezvăluire de sine” a dat naştere unei literaturi abundente. Această comunicare pune în discuţie ipoteza următoare : mai mult decât produsul unei « iluzii biografice », cuvintele dintr-o convorbire constituie nişte povestiri autoficţionale în sensul în care « ecranul ficţiunii permite revelarea de sine ».


STRATEGII DE LIMBAJ, DEZVĂLUIRE DE SINE ŞI DESCHIDERE CĂTRE CELĂLALT : O EXPERIENŢĂ ÎN CONTEXT UNIVERSITAR ROMÂNESC

Posted On Oct 17 2011 by

Această comunicare îşi propune să arate în ce mod cultura personală şi naţională a studenţilor români de la franceza afacerilor găseşte referinţe în reprezentările personale pe care studenţii şi le fac cu privire la propria lor ţară şi cu privire la integrarea unui străin (francez) în România şi mai ales să repereze strategiile de limbaj, de punere în discurs care permit studenţilor să vorbească despre ei şi despre propria lor ţară. Corpusul nostru este alcătuit din vreo cincizeci de răspunsuri ale studenţilor din anul întâi la Academia de Studii Economice din Bucureşti (Facultatea de Administrare a Afacerilor în limbi străine) …


CUNOAŞTEREA DE SINE ŞI INTER-CUNOAŞTEREA. COORDONATE TEORETICO-METODOLOGICE

Posted On Oct 17 2011 by

Cunoaşterea de sine şi acceptarea de sine sunt variabile fundamentale în adaptarea cea mai bună a fiinţei umane la mediul social, în menţinerea sănătăţii mentale şi emoţionale. Studiul face o analiză a principalelor abordări teoretice privind cunoaşterea de sine şi a celor din jur, controversa terminologică şi abordările pe care le putem găsi în literatura psihologică cu privire la Eu şi la Sine.


PREDAREA ŞI ÎNVĂŢAREA COMPETENŢEI SOCIOPRAGMATICE ÎN LIMBILE STRĂINE

Posted On Oct 17 2011 by

Sociopragmatica este esenţială pentru comunicare. Aceasta este legată de percepţiile sociale care stau la baza interpretării şi producerii oricărui act comunicativ de către participanţi. Din perspectiva profesorului, dimensiunea sociopragmatică a limbii ţintă este cuprinsă în manuale şi în sarcinile didactice. Articolul nostru încearcă să facă o trecere în revistă a cercetărilor actuale în domeniul achiziţiei competenţei sociopragmatice în limbile străine.


GEORGES BATAILLES, ANDRÉ BRETON : DESPRE « BROASCA » SI « BOUL » SUPRAREALISTE ÎN 1925

Posted On Oct 17 2011 by

Când, în 1925, Michel Leiris îl prezintă pe Georges Bataille lui André Breton, departe probabil de el gândul că această întâlnire, care inaugurează o dezbatere între cei doi care nu se va opri, luând formele cele mai violente şi cele mai pasionale, nu are nicio şansă să reuşească în imediat. Pentru a încerca să înţelegem ce a fost în joc în această întâlnire ratată, decisivă pentru mai multe motive în configurarea generală a suprarealismului şi a istoriei sale, întâlnire tulburată de o dialectică a alterităţii, trebuie să începem prin a o reînscrie în contextul profundului dezechilibru în care a avut …


DISCURSUL RELIGIOS ÎN MOBY-DICK DE HERMAN MELVILLE

Posted On Oct 17 2011 by

Religia a constituit întotdeauna un sistem de semnificare important care a fost înţelept explorat şi utilizat de cercetători şi artişti datorită panopliei sale de parabole gata făcute, simboluri, metafore sau arhetipuri. Herman Melville nu face excepţie de la acest lucru. Această lucrare încearcă să identifice câteva situaţii în care discursul religios aruncă lumină asupra sensurilor.


DIALOGUL ÎN ROMANUL VALURILE DE VIRGINIA WOOLF

Posted On Oct 17 2011 by

Cele şase personaje din romanul Valurile al Virginiei Woolf vorbesc perpetuu: apariţia lor este externalizată prin convenţia vorbirii directe. Pornind de la faptul că Virginia Woolf însăşi a numit intervenţiile lor „solilocvii”, scopul acestei lucrări este de a răspunde la două întrebări: formează aceste solilocvii un dialog? Interacţionează personajele la un nivel comunicativ?


HAROLD PINTER – IDENTITATEA TEATRULUI

Posted On Oct 17 2011 by

Identificarea noului tip de idiosincrazii ale individului şi felul în care ele sunt redate lingvistic în teatrul anilor ’50 şi ’60 dau naştere unui nou tip de discurs ce funcţionează la niveluri variate şi evidenţiază arbitraritatea limbajului sau incapacitatea de a comunica, distanţa dintre registrele temporale ale amintirii şi felul în care funcţionează limba la pragul dintre trecut şi prezent.


DISCURSURI ANTROPOLOGICE ÎN ROMANELE ENGLEZEŞTI DIN SECOLUL AL XIX-LEA

Posted On Oct 17 2011 by

Prezenta lucrare îşi propune să arate felul în care doctrinele politice, economice, sociale şi religioase au încercat să justifice aşa-zisa îndreptăţire a diviziunii sociale şi a inegalităţii împărţirii bunurilor, aşa cum au fost acestea înfăţişate în romanele englezeşti ale secolului al XIX-lea (de către autori ca Charles Dickens, Charlotte Bronte).


TIMP-SPAŢIUL UNHEIMLICH AL EULUI POETIC AL SYLVIEI PLATH

Posted On Oct 17 2011 by

Această lucrare explorează modurile poetice în care Sylvia Plath îşi construieşte timp-spaţiul în poeziile sale. Fenomenologia lui Maurice Merleau-Ponty şi definiţia freudiană a conceptului de unheimlich constituie bazele teoretice pentru demonstrarea caracterului extraordinar al existenţei damnate a eului plathian.


CONSTRUIREA IDENTITĂŢII FEMEII ÎN ROMANUL ENGLEZ DIN SECOLUL AL XVIII-LEA

Posted On Oct 12 2011 by

Din păcate acest articol este disponibil doar în Engleză Americană.


PENTRU O RETORICĂ A ALTERITĂŢII

Posted On Oct 12 2011 by

Lucrarea noastră propune o trecere în revistă teoretică cu privire la o posibilă retorică a alterităţii. Ne referim la retorică în sensul său larg cuprinzând orice act de limbaj de natură verbală sau non verbală rezultând dintr-o practică de comunicare.  Dialogismul oricărei construcţii identitare lasă să se întrevadă două ipoteze generice ale alterităţii la nivelul discursului: celălalt văzut ca subiect (actor) sau obiect al comunicării textuale. În acest ultim caz, identitatea celuilalt este recuperată prin intermediul reprezentărilor şi apariţiilor stereotipe care alcătuiesc imaginarul său simbolic.


COMUNICAREA IDENTITĂŢII PRIN INTERMEDIUL LIMBAJULUI

Posted On Oct 12 2011 by

Limba şi identitatea sunt cele mai importante părţi ale interacţiunii sociale, care, fără îndoială, s-au contopit. În timp ce limba în sine reflectă identitatea, constrângerile adevărate pe care identitatea le impune în utilizarea limbii provin din interior, nu din afară. Ideile lui Goffman cu privire la identitate, şi anume, sinele în viaţa socială vor fi folosite ca suport pentru această lucrare


ORGANIZAREA ENUNŢIATIVĂ IN CADRUL DISCURSULUI

Posted On Oct 12 2011 by

Enunţarea ca act de limbaj este foarte importantă în relaţiile interumane şi de aceea există multe cercetări care examinează diferitele aspecte care o caracterizează. Actul enunţării se realizează într-o situaţie particulară (situaţia de comunicare) care se compune din: locutor şi destinatar; un loc şi un moment (cadrul spaţio-temporal al enunţării); un mediu particular.  


ADAPTAREA LA SINE ŞI LA ALTUL (ALŢII)

Posted On Oct 12 2011 by

La nivelul discursului conversaţiei uzuale există întotdeauna un proces permanent de adaptare, bazat pe producere şi interpretare. Acesta poate fi definit prin două componente: auto-reglare şi ajustare la ceilalţi. Lucrarea încearcă să găsească răspunsuri la următoarele întrebări: Când şi de ce are loc acest proces? Care sunt marcatorii săi lingvistici şi non-lingvistici? Care sunt limitele sale? Care sunt beneficiile sale?


MODALIZAREA CA DEZVĂLUIRE

Posted On Oct 12 2011 by

Dacă ne referim la definiţia curentă a modalităţilor concepute ca o categorie care studiază diversele mărci lăsate în enunţ de vorbitor, observăm că acestea sunt mai curând văzute ca « etalare de sine » decât  ca « dezvăluire » propriu-zisă. Modalităţile nu sunt niciodată folosite în mod inocent, ele având o anumită încărcătură care nu se referă numai la conţinutul comunicat ci au o incidenţă. am putea spune principală, asupra conţinuturilor de tip inferenţial.


DE LA PUNCTUL DE VEDERE LA DISCURSUL REPREZENTAT

Posted On Oct 12 2011 by

In general, legăm noţiunea de punct de vedere de cele de naratologie şi polifonie. Punctul de vedere se întâlneşte însă şi cu preocupările lingviştilor care îşi manifestă interesul pentru polifonie, căci problematica punctului de vedere trimite la strategiile enunţiative. Punctul de vedere şi discursul reprezentat sunt legate intrinsec în cadrul ScaPoLine deoarece discursul reprezentat constituie un instrument în slujba creării punctului de vedere.


DANSATOAREA COREGRAF CAROLYN CARLSON IN CĂUTAREA « STRĂINEI CARE LOCUIEŞTE ÎN NOI »

Posted On Oct 12 2011 by

Descoperirea « celuilalt din mine pe care-l ignor » este o temă recurentă în elaborarea solourilor de dans. În această comunicare vom analiza discursul coregrafic al dansatoarei americane Carolyn Carlson, stabilită în Franţa de mai mulţi ani, din timpul creaţiei soloului său  Bleu Lady (1984) filmat de Alain Plagne.


« EU ESTE O ALTA » : FEMEIA FATALĂ ÎŞI CAUTĂ DESTINUL ÎN ARTA CONTEMPORANĂ

Posted On Oct 12 2011 by

O femeie elegantă, dintr-un film american cu negri din marele filon hollywoodian. Poartă un taior negru, pantofi cu toc cui negri. Un coc în spirală adună păru-i negru sau blond….Femeia fatală ocupă un loc special în arta contemporană datorită mediei videografice şi performative. Performanţa este un gen artistic care din anii 60 ia corpul drept suport al experienţelor. Revoluţia esenţială a acestui gen est de a nu mai face deosebirea dintre reprezentaţie şi prezenţă. Aceste performanţe sunt produse în direct în faţa publicului, urmele sunt păstrate cu ajutorul videografiei şi al filmului atunci când artiştii o doresc. Suntem surprinşi de …


MODA, ARTELE ŞI BENEFICIARII

Posted On Oct 12 2011 by

Retorica modei trimite la întregul domeniu legat de îmbrăcăminte – un cod de îmbrăcare supus unui stil şi / sau unei „ideologii”. Sistemul retoric de modă poate implica, de asemenea, o „poetică” a artei de a se îmbrăca, cunoscută sub numele de modă si, mai ales, aşa-numita Haute Couture. Ultima menţionată ar trebui să stea la o răscruce de drumuri unde Beaux Arts întâlnesc artele funcţionale datorită mai multor motive: designul vestimentar aminteşte de lucrările de pictură (se utilizează uneori tăieturi de bun gust şi sofisticate, combinaţii rafinate şi estetice, chiar reproduceri de picturi pentru a înfrumuseţa ţesătura); arta vestimentară, …


EUL CA UN ALTUL. DE LA RITUAL LA JOCUL TEATRAL : ARHETIP ŞI DRAMATIS PERSONAE

Posted On Oct 12 2011 by

Studiul nostru – situat la întretăierea antropologiei teatrului cu ştiinţele limbajului – se referă la posibilitatea de a desprinde un model transcultural al reprezentării dramatice: de la vechile ritualuri cu funcţii sociale şi religioase precise la joc(urile) de teatru (post)modern. Adică de la dromenon la dramă. Ceea ce ridică problema – destul de importantă pentru cei care, precum Artaud, Brook, Barba, etc., întrevăd o “nouă” poetică a teatrului – raporturilor dintre “jocul sacru” şi “jocul estetic”, dintre cult şi artă. O astfel de abordare ar putea eventual să dea socoteală de un foarte vechi “orizont mental” pe care-l împărtăşim cu …