DESPRE CEILALŢI ŞI DESPRE SINE PE SCENA LUI TARDIEU

Posted On Oct 17 2011 by

Pe scena lui Tardieu, dacă celălalt se face oglindă a suferinţelor omului sau îl conduce spre infernul  terestru (părinţii lui Georges şi Adrienne din Pénombre et chuchotements, sau tânărul Client din La Galerie), tot el îi serveşte şi de mască ; el poate fi proiectarea peiorativă pentru a se pune mai bine în valoare pe sine (precum Brillant Partenaire în Monsieur Moi), sau « meliorativă » ca model sau « bătrân înţelept » (Mario pentru Paola sau Le Préposé pentru Client).


SĂ TE DESCOPERI ÎN MONSTRU: RICHARD III DE BENE, CHAURETTE ŞI CHARTREUX

Posted On Oct 17 2011 by

In Richard III al lui Shakespeare, personajele feminine nu sunt foarte interesante. Reunite într-un cor de plânsete şi imprecaţii adresate lui Richard, femeile constituie într-o oarecare măsură fundalul liric al tragediei. Celelalte trei rescrieri pe care le propun în anii ’70 şi ’80 ai secolului XX, Carmelo Bene, Bernard Chartreux şi Normand Chaurette le oferă însă o identitate mai puternică, ajutându-le să se diferenţieze de restul.


DE LA SINE LA CELĂLALT INTIM ŞI EXTIM ÎN LUMINA ALTERITĂŢII

Posted On Oct 17 2011 by

Problema « intimului » este legată de mai multe discipline, fiind vorba de un domeniu propriu individului (făcând trimitere la filosofie sau la psihanaliză), dar şi de unul în care intervine intimitatea celuilalt (ştiinţe umane, psihologie, antropologie)


DEPLASARE ŞI AFIRMARE IDENTITARĂ ÎN SPAŢIUL CELUILALT. ANALIZA A DOUĂ ROMANE DE EXPRESIE FRANCEZĂ

Posted On Oct 17 2011 by

Deplasarea în contextul globalizării este un act generat de atitudini existenţiale şi creative diferite. Nefiind niciodată trăită în acelaşi fel de către indivizi, această deplasare generează poziţii identitare diferite care merită să fie analizate. Studiul nostru analizează politica deplasării spaţiale în două romane de expresie franceză, scrise de către doi romancieri de origine africană : Fatou Diome şi Kossi Efoui. Această analiză, ancorată în teoria postcolonială, va pune în evidenţă, legăturile dintre poetica spaţiului şi afirmarea identitară în cadrul diasporei postcoloniale din Franţa.


FRANŢA : DE LA MITUL LITERAR LA REALITATE

Posted On Oct 12 2011 by

Acest articol face parte dintr-un capitol mai vast privind scriitorii străini care au fost naturalizaţi francezi după ce au petrecut o bună parte din viaţa lor în Franţa şi au adoptat limba franceză în scrierile lor. Scopul nostru este să înţelegem de ce Franţa a sedus de-a lungul timpului artişti din mediile cele mai diverse şi din ţinuturile cele mai îndepărtate ale lumii, pentru a scoate ulterior în evidenţă acele elemente care ţin de specificitatea şi de şarmul său unic.


NICOLAS SAU OGLINDA INOCENTĂ

Posted On Oct 12 2011 by

Romanul Nicolas (2000) al scriitorului francez Dominique Fernandez îşi propune să prezinte în paralel două universuri : cel al protagonistului,Nicolas, student venit la Paris pentru a-şi termina studiile şi cel al « sponsorului » său Rachid, fascinat de personalitatea tânărului rus. Cartea ilustrează incompatibilitatea celor doi într-un topos parizian caracterizat de libertinaj, refulare sexuală şi ipocrizie. Demn continuator al prinţului Muichkine al lui Dostoïevski, Nicolas reprezintă inocenţa la sfârşitul unui secol corupt, căutând zadarnic izbăvirea prin legătura cu celălalt. Ignoranţa sa privind complexitatea relaţiilor interumane îl transformă în principala cauză a dezastrelor în familia care îl primeşte.


IDENTITATE ŞI NON IDENTITATE IN NUVELA FANTASTICĂ A S. CORINNA BILLE

Posted On Oct 12 2011 by

Scriitoarea S. Corinna Bille, cunoscută în spaţiul francofon mai ales ca o creatoare de nuvele – situate la graniţa dintre real, straniu şi fantastic – a transpus problema identitară a elveţienilor în scrierile sale, la nivelul personajelor care aparţin unei lumi intermediare. Prezenţe nesigure, ele sunt mai degrabă apariţii, fantome. Cand avem impresia că eroii au o constituţie mai concretă, scriitoare ne face să asistăm la o dispariţie subită sau la o o schimbare radicală a identităţii prin metamorfozarea in animale sau în obiecte. In aceste condiţii, nenumărate întrebări apar : cum se poate fixa identitatea unui personaj? Care este reacţia …


DEGHIZAREA SAU CĂUTAREA CELUILALT ÎN SINE

Posted On Oct 12 2011 by

A se deghiza presupune a schimba felul de a fi al unei persoane, pentru ca ea să pară altcineva. În ciuda transformării exterioare pe care o suferă purtătorul măştii, deghizarea nu ascunde decât pentru a dezvălui. Spre deosebire de metamorfoză, deghizarea nu modifică în mod fundamental structura sau natura fiinţei umane, deşi poate avea uneori un impact puternic asupra personalităţii. Lipsită de vechea sa « putere magică de producere a realităţii », deghizarea oferă mai multe informaţii despre intenţiile persoanei deghizate decât ascunde.


DINCOLO DE ACEASTĂ LIMITĂ, CORPUL DUMNEAVOASTRĂ A EXPIRAT

Posted On Oct 12 2011 by

Philémon şi Baucis, din episodul înduioşător din Metamorfozele lui Ovidiu, ne fac să visăm. Aceste două personaje mitologice percep timpul prin prisma dragostei lor. Ştiu să evite această durere, această frică, această fatalitate : cum să fii fericit până la capăt, când corpul te trădează? Cum să schimbi culoarea fericirii, astfel încât ea să mai fie percepută de ochii noştri obosiţi? Romain Gary, autor francez al secolului XX, al cărui roman– Au-delà de cette limite votre ticket n’est plus valable – reprezintă corpusul studiului meu, analizând cu luciditate, umor şi ironie, dansul ezitant al dragostei cu vârsta. Când diferenţa de vârstă …


IMPREUNĂ CU DIFERENŢELE NOASTRE. ADAPTABILITATE ŞI PRACTICI DE CONSTRUIRE A CONVIVIALITĂŢII ÎNTR-O ACTIVITATE DE GRUP

Posted On Oct 12 2011 by

In zilele noastre, capacitatea de adaptare este esenţială în obţinerea puterii, personale sau sociale. Ţinând cont de faptul că nivelul interacţiunii sociale este indispensabil pentru analiza adaptării într-un context anume, ne vom construi lucrarea pornind de la un corpus format din înregistrările audio/ video ale mai multor ateliere de canto. Metodele analitice adoptate sunt cele specifice analizei conversaţiei de inspiraţie etnometodologică. Luarea în considerare a celuilalt se face în mai multe feluri (prin referire la persoana a treia sau prin adresare directă). Punerea în locul celuilalt prin reajustarea unei activităţi în favoarea acestuia, încercarea de a împărţi sarcinile plecând de …


EXHIBAREA SUBIECTULUI SAU DE LA CELALALT LA EVITAREA SINELUI

Posted On Oct 12 2011 by

Chiar dacă „Scène” e un text mai puţin cunoscut al lui Robbe-Grillet, importanţa sa nu este cu nimic ştirbită în opera noului romancier. El permite o lectură nouă a construcţiei subiectului în opera autorului. Punerea în text a vocilor naratorului şi ale personajelor, ca şi punerea lor în scenă, pare a fi una dintre principalele căi de acces la vocile subiecţilor scrierii şi ai lecturii. Textul, acest spaţiu de întâlnire şi de construcţie a subiectului este, de asemenea, si un teren al jocului eului, un teren incert în mijlocului căruia se joacă şi se rejoacă întâlnirea cu celălalt.


ATUNCI CÂND LEGENDELE URBANE ÎL FOLOSESC PE CELĂLALT PENTRU A REAFIRMA IDENTITATEA CELOR CARE LE TRANSMIT…

Posted On Oct 12 2011 by

In plină construcţie europeană, discursul sociopolitic dominant propăvăduieşte  descoperirea Celuilalt şi acceptarea diferenţei. In societatea noastră multiculturală unde coexistă diverse subculturi şi comunităţi, o mulţime de Ceilalţi apare pe acelaşi teritoriu real sau virtual. Refuzul de a se identifica, care a permis individului să se afirme ca entitate auto suficientă, a dat naştere mai ales legendelor urbane, care îşi reafirmă valorile şi tabuurile prin desemnarea unei alterităţi care nu le-ar împărtăşi. O analiză semio pragmatiă a o sută de variante ale unor legende ne-a dat astfel posibilitatea de a dezvălui intenţiile, identitatea şi relaţia subiecţilor care transmit aceste poveşti.


IREVERSIBILUL. INCERCARE ŞI ALTERITATE IN CRAINTE ET TREMBLEMENT DE SÖREN KIERKEGAARD

Posted On Oct 12 2011 by

In Crainte et tremblement, unde studiază figura lui Abraham, Kierkegaard ridică problema alterităţii într-o modalitate complexă. Ca în întreaga operă a filozofului danez, celălalt prezintă nenumărate feţe (alteritatea umană, alteritatea divină). Sacrificiul lui Isaac este prezentat ca o încercare care decide existenţa lui Abraham, bulversându-i relaţia cu ceilalţi. Această cerere, prin conţinutul ei, pune de la început problema întoarcerii la sine ; fie că sacrificiul este sau nu dus până la capăt, Abraham nu mai este cel care era înainte ca această cerere să nu îi fie impusă. Vom încerca să evidenţiem faptul că întâlnirea cu o alteritate radicală nu te …


EUL « ALTERAT » IN SOLO DE SAMUEL BECKETT IN LUMINA LUI NAGARJUNA

Posted On Oct 12 2011 by

Prezentul articol îşi propune să evidenţieze încercările lui Samuel Beckett de a «altera » eul, de a da substanţă prezenţei sale ficţionale în lume, din perspectiva dialectii ablative a lui Nâgârjuna. Acest budist înţelept al Antichităţii indiene predică o cale de « mijloc », deschisă cu şapte secole în urmă de Buda, negând extremităţile existenţei şi ale non-existenţei ca fiind iluzii ale eului şi ale non-eului.


FĂRĂ ÎNTOARCERE

Posted On Oct 12 2011 by

In gândirea lui Emanuel Levinas, referirea constantă la Ulise şi Abraham dă naştere la două regimuri speculative diferite. Dacă pentru Levinas figura lui Ulise rezumă problematica “întoarcerii” către Sine, figura lui Abraham exprimă ieşirea, fără de întoarcere, către Celălalt. In aceste condiţii, dacă gândirea lui Levinas se prezintă ca o punere în valoare, ca o meditare asupra celuilalt, este posibilă o logică îndreptată către sine în opera autorului?


SPECTACOLUL AUTOBIOGRAFIC

Posted On Oct 12 2011 by

Construită după modelul monologului, al discursului adresat, autobiografia are întotdeauna o dimensiune spectaculară. Punerea în scenă este dublă, pentru că ea vizează atât reprezentarea scenică a momentului prezent, cât şi a funcţiei apelative, care îmbracă forme proprii în autobiografie.


ASPECTE ALE ALTERITĂŢII ÎN SCRIERILE AUTOBIOGRAFICE ALE LUI IONESCO

Posted On Oct 12 2011 by

Acest articol îşi propune să prezinte în linii generale problema alterităţii, la nivel tematic, în scrierile autobiografice ionesciene, pornind de la trei tipuri de relaţie  cu alteritatea.


A FADING SYLLABLE DRIFTING IN MIST”: UITAREA ALTERITĂŢII SAU RECONSTRUCŢIA LINGVISTICĂ A EULUI IN AUTOBIOGRAFIA EVEI FIGE

Posted On Oct 12 2011 by

Descoperirea operei autobiografice a Evei Fige îl face pe cititor să se confrunte cu noţiunile corelate de exil şi alteritate.  Exilul este, de fapt, experienţa traumatizantă pe care autoarea, de origine germană şi evreiască, a trăit-o  la vîrsta de şapte ani, atunci cînd a fost constrânsă să părăsească, împreună  cu părinţii săi, Berlinul pentru a scăpa de regimul nazist. Abandonarea necesară a limbii germane în favoarea englezei, este un act de alienare, dar şi de integrare, care îi marchează întreaga operă de ficţiune.  Autobiografia, subiectul care ne preocupă în această lucrare, reprezintă o tentativă de exhumare şi de explorare a …


AUTOBIOGRAFIA LA AUGUSTE COMTE

Posted On Oct 12 2011 by

Auguste Comte îşi privea viaţa ca pe un roman. Autobiografia apare astfel ca o transformare a persoanei în personaj. Făcând referire la un roman al lui Alfred de Vigny, vom încerca să demonstrăm că, pentru a fi romanescă, viaţa noastră trebuie să depăşească alteritatea primordială care schimbă identitatea omului obişnuit. Scopul autobiografiei este de a regăsi o coerenţă posibilă în interiorul propriei existenţe.


CITITOR ŞI LECTURĂ ÎN AUTOBIOGRAFIA LUI LEIRIS

Posted On Oct 12 2011 by

In prezentul articol ne propunem să identificăm, pornind de la autobiografia experimentală practicată de către Michel Leiris, câteva dintre problemele ridicate de scrierea şi receptarea textului autobiografic modern. Scriitorul se dezvăluie  cititorului cu speranţa unei descoperiri a sinelui şi a unui catharsis psihologic şi estetic, propunându-şi totodată, în mod conştient sau nu, să modeleze spiritul publicului. Iubitorii literaturii autoreferenţiale sunt conduşi de alte motivivaţii decât cele care ne determină să citim ficţiuni : curiozitatea, dorinţa de identificare şi de purificare, gustul realului. Aşteptările publicului sunt astfel legate de contractul pe care autorul îl face cu el însuşi.