About admin


(English) CLASSROOM TALK CONVERSATION VS. DISCUSSION?

Posted On Oct 17 2011 by

Din păcate acest articol este disponibil doar în Engleză Americană.


O CUGETARE LINGVISTICĂ DESPRE PROCESUL INTEGRĂRII EUROPENE : ENGLEZA ŞI FRANCEZA ÎN TRADUCEREA EXPERIENŢEI COMUNITARE

Posted On Oct 17 2011 by

Principiul de bază al Uniunii europene fiind unirea în diversitate, multilingvismul se situează în centrul integrării europene. Organismele însărcinate cu traducerea documentelor Comisiei au drept misiune să asigure comunicarea atât în sânul instituţiilor europene cât şi în fiecare dintre ţările membre. In această vastă confederaţie politică şi tehnică pe care o reprezintă Uniunea europeană, culturile şi limbile se amestecă, se îmbogăţesc, coexistă. Noile realităţi ale Uniunii sunt denumite cu ajutorul unor termeni noi, dotând universul nostru politic, social, cultural, economic cu noi faţete. In analiza noastă, ne punem întrebări cu privire la originea acestor « nou-născuţi » lingvistici şi la transpunerea lor …


(English) HERMENEUTICS. FROM INVESTIGATIO INTENTIO AUCTORIS TO INVESTIGATIO INTENTIO OPERIS

Posted On Oct 17 2011 by

Din păcate acest articol este disponibil doar în Engleză Americană.


(English) REPORTATIVE EVIDENTIALS IN THE ROMANIAN WRITTEN MEDIA DISCOURSE

Posted On Oct 17 2011 by

Din păcate acest articol este disponibil doar în Engleză Americană.


ŞTIRILE ÎNTRE SPAŢIUL PRIVAT ŞI LOCUL SOCIAL

Posted On Oct 17 2011 by

Spaţiul privat este îngemănat cu spaţiul public prin intermediul mass-media. Am ales pentru analiză, din totalitatea discursurilor transmise de mass-media, ştirile transmise prin radio, pentru că ele sunt mesajele cele mai complexe, datorită mulţimii de sensuri pe care acestea le transmit receptorului.


(English) ON THE USE OF EVIDENTIAL STRATEGIES IN ROMANIAN. THE CASE OF CUM CÃ

Posted On Oct 17 2011 by

Din păcate acest articol este disponibil doar în Engleză Americană.


IDENTITATEA ESTE O FICŢIUNE. FIGURI ALE SUBIECTIVITĂŢII ÎN DISPOZITIVELE DE ANCHETĂ GEOGRAFICĂ

Posted On Oct 17 2011 by

Convorbirea comprehensivă este un dispozitiv de anchetă din ştiinţele sociale care se distinge prin căutarea unei intersubiectivităţi. Această dimensiune intersubiectivă face ca o convorbire comprehensivă să constituie un spaţiu de observaţie a « prezenţei eului în discursuri ». Chestiunea privitoare la modul de a trata materialul rezultat din această “ dezvăluire de sine” a dat naştere unei literaturi abundente. Această comunicare pune în discuţie ipoteza următoare : mai mult decât produsul unei « iluzii biografice », cuvintele dintr-o convorbire constituie nişte povestiri autoficţionale în sensul în care « ecranul ficţiunii permite revelarea de sine ».


(English) PHRASEOLOGY AND CULTURE. ROMANIAN AND ENGLISH IDIOMS AS SPECIFIC ILLUSTRATION OF THE COLLECTIVE MENTALITY

Posted On Oct 17 2011 by

Din păcate acest articol este disponibil doar în Engleză Americană.


(English) LINGUISTIC INSUFFICIENCY – A COMMUNICATION TREND OR CRISIS?

Posted On Oct 17 2011 by

Din păcate acest articol este disponibil doar în Engleză Americană.


STRATEGII DE LIMBAJ, DEZVĂLUIRE DE SINE ŞI DESCHIDERE CĂTRE CELĂLALT : O EXPERIENŢĂ ÎN CONTEXT UNIVERSITAR ROMÂNESC

Posted On Oct 17 2011 by

Această comunicare îşi propune să arate în ce mod cultura personală şi naţională a studenţilor români de la franceza afacerilor găseşte referinţe în reprezentările personale pe care studenţii şi le fac cu privire la propria lor ţară şi cu privire la integrarea unui străin (francez) în România şi mai ales să repereze strategiile de limbaj, de punere în discurs care permit studenţilor să vorbească despre ei şi despre propria lor ţară. Corpusul nostru este alcătuit din vreo cincizeci de răspunsuri ale studenţilor din anul întâi la Academia de Studii Economice din Bucureşti (Facultatea de Administrare a Afacerilor în limbi străine) …


(English) IDIOMATIC EXPRESSIONS WITH AND AS MODALIZERS IN ENGLISH AND ROMANIAN

Posted On Oct 17 2011 by

CUNOAŞTEREA DE SINE ŞI INTER-CUNOAŞTEREA. COORDONATE TEORETICO-METODOLOGICE

Posted On Oct 17 2011 by

Cunoaşterea de sine şi acceptarea de sine sunt variabile fundamentale în adaptarea cea mai bună a fiinţei umane la mediul social, în menţinerea sănătăţii mentale şi emoţionale. Studiul face o analiză a principalelor abordări teoretice privind cunoaşterea de sine şi a celor din jur, controversa terminologică şi abordările pe care le putem găsi în literatura psihologică cu privire la Eu şi la Sine.


(English) TOK PISIN – A CONTEMPORARY PIDGIN (ON THE DISTINCTION BETWEEN PIDGINS/CREOLES AND BILINGUAL MIXED LANGUAGES)

Posted On Oct 17 2011 by

PREDAREA ŞI ÎNVĂŢAREA COMPETENŢEI SOCIOPRAGMATICE ÎN LIMBILE STRĂINE

Posted On Oct 17 2011 by

Sociopragmatica este esenţială pentru comunicare. Aceasta este legată de percepţiile sociale care stau la baza interpretării şi producerii oricărui act comunicativ de către participanţi. Din perspectiva profesorului, dimensiunea sociopragmatică a limbii ţintă este cuprinsă în manuale şi în sarcinile didactice. Articolul nostru încearcă să facă o trecere în revistă a cercetărilor actuale în domeniul achiziţiei competenţei sociopragmatice în limbile străine.


GEORGES BATAILLES, ANDRÉ BRETON : DESPRE « BROASCA » SI « BOUL » SUPRAREALISTE ÎN 1925

Posted On Oct 17 2011 by

Când, în 1925, Michel Leiris îl prezintă pe Georges Bataille lui André Breton, departe probabil de el gândul că această întâlnire, care inaugurează o dezbatere între cei doi care nu se va opri, luând formele cele mai violente şi cele mai pasionale, nu are nicio şansă să reuşească în imediat. Pentru a încerca să înţelegem ce a fost în joc în această întâlnire ratată, decisivă pentru mai multe motive în configurarea generală a suprarealismului şi a istoriei sale, întâlnire tulburată de o dialectică a alterităţii, trebuie să începem prin a o reînscrie în contextul profundului dezechilibru în care a avut …


DISCURSUL RELIGIOS ÎN MOBY-DICK DE HERMAN MELVILLE

Posted On Oct 17 2011 by

Religia a constituit întotdeauna un sistem de semnificare important care a fost înţelept explorat şi utilizat de cercetători şi artişti datorită panopliei sale de parabole gata făcute, simboluri, metafore sau arhetipuri. Herman Melville nu face excepţie de la acest lucru. Această lucrare încearcă să identifice câteva situaţii în care discursul religios aruncă lumină asupra sensurilor.


DIALOGUL ÎN ROMANUL VALURILE DE VIRGINIA WOOLF

Posted On Oct 17 2011 by

Cele şase personaje din romanul Valurile al Virginiei Woolf vorbesc perpetuu: apariţia lor este externalizată prin convenţia vorbirii directe. Pornind de la faptul că Virginia Woolf însăşi a numit intervenţiile lor „solilocvii”, scopul acestei lucrări este de a răspunde la două întrebări: formează aceste solilocvii un dialog? Interacţionează personajele la un nivel comunicativ?


HAROLD PINTER – IDENTITATEA TEATRULUI

Posted On Oct 17 2011 by

Identificarea noului tip de idiosincrazii ale individului şi felul în care ele sunt redate lingvistic în teatrul anilor ’50 şi ’60 dau naştere unui nou tip de discurs ce funcţionează la niveluri variate şi evidenţiază arbitraritatea limbajului sau incapacitatea de a comunica, distanţa dintre registrele temporale ale amintirii şi felul în care funcţionează limba la pragul dintre trecut şi prezent.


DISCURSURI ANTROPOLOGICE ÎN ROMANELE ENGLEZEŞTI DIN SECOLUL AL XIX-LEA

Posted On Oct 17 2011 by

Prezenta lucrare îşi propune să arate felul în care doctrinele politice, economice, sociale şi religioase au încercat să justifice aşa-zisa îndreptăţire a diviziunii sociale şi a inegalităţii împărţirii bunurilor, aşa cum au fost acestea înfăţişate în romanele englezeşti ale secolului al XIX-lea (de către autori ca Charles Dickens, Charlotte Bronte).


TIMP-SPAŢIUL UNHEIMLICH AL EULUI POETIC AL SYLVIEI PLATH

Posted On Oct 17 2011 by

Această lucrare explorează modurile poetice în care Sylvia Plath îşi construieşte timp-spaţiul în poeziile sale. Fenomenologia lui Maurice Merleau-Ponty şi definiţia freudiană a conceptului de unheimlich constituie bazele teoretice pentru demonstrarea caracterului extraordinar al existenţei damnate a eului plathian.


DESPRE CEILALŢI ŞI DESPRE SINE PE SCENA LUI TARDIEU

Posted On Oct 17 2011 by

Pe scena lui Tardieu, dacă celălalt se face oglindă a suferinţelor omului sau îl conduce spre infernul  terestru (părinţii lui Georges şi Adrienne din Pénombre et chuchotements, sau tânărul Client din La Galerie), tot el îi serveşte şi de mască ; el poate fi proiectarea peiorativă pentru a se pune mai bine în valoare pe sine (precum Brillant Partenaire în Monsieur Moi), sau « meliorativă » ca model sau « bătrân înţelept » (Mario pentru Paola sau Le Préposé pentru Client).


SĂ TE DESCOPERI ÎN MONSTRU: RICHARD III DE BENE, CHAURETTE ŞI CHARTREUX

Posted On Oct 17 2011 by

In Richard III al lui Shakespeare, personajele feminine nu sunt foarte interesante. Reunite într-un cor de plânsete şi imprecaţii adresate lui Richard, femeile constituie într-o oarecare măsură fundalul liric al tragediei. Celelalte trei rescrieri pe care le propun în anii ’70 şi ’80 ai secolului XX, Carmelo Bene, Bernard Chartreux şi Normand Chaurette le oferă însă o identitate mai puternică, ajutându-le să se diferenţieze de restul.


DE LA SINE LA CELĂLALT INTIM ŞI EXTIM ÎN LUMINA ALTERITĂŢII

Posted On Oct 17 2011 by

Problema « intimului » este legată de mai multe discipline, fiind vorba de un domeniu propriu individului (făcând trimitere la filosofie sau la psihanaliză), dar şi de unul în care intervine intimitatea celuilalt (ştiinţe umane, psihologie, antropologie)


DEPLASARE ŞI AFIRMARE IDENTITARĂ ÎN SPAŢIUL CELUILALT. ANALIZA A DOUĂ ROMANE DE EXPRESIE FRANCEZĂ

Posted On Oct 17 2011 by

Deplasarea în contextul globalizării este un act generat de atitudini existenţiale şi creative diferite. Nefiind niciodată trăită în acelaşi fel de către indivizi, această deplasare generează poziţii identitare diferite care merită să fie analizate. Studiul nostru analizează politica deplasării spaţiale în două romane de expresie franceză, scrise de către doi romancieri de origine africană : Fatou Diome şi Kossi Efoui. Această analiză, ancorată în teoria postcolonială, va pune în evidenţă, legăturile dintre poetica spaţiului şi afirmarea identitară în cadrul diasporei postcoloniale din Franţa.


EPISTEMOLOGIA CONSTRUCTIVISTĂ ŞI NATURA SEMIOTICĂ A FORMĂRII IDENTITĂŢII

Posted On Oct 14 2011 by

Accentul în această lucrare este pe evaluarea epistemologică, şi anume, ontologică şi gnoseologică, a constructivismului văzut din punctul de vedere al aplicabilităţii sale la contextul identităţii umane. Diferitele tipuri de constructivism, cum ar fi constructivismul ştiinţific, personal, social, şi radical, constituie obiectul principal al lucrării. De asemenea, diferitele tipuri de identităţi, cum ar fi cele individuale şi colective sau considerate pe fondul identităţilor culturale şi biologice, precum şi alte identităţi, crează perspectiva de investigare a  prezentării noastre. În consecinţă, sursa materială cuprinde o selecţie de lucrări teoretice şi aplicate privind aspectele ştiinţifice ale constructivismului şi ale identităţii umane, într-o privire …


SUBIECTIVITĂŢILE „SLABE”: FORMAREA IDENTITĂŢII ÎN EPOCA DE COMUNICARE GLOBALIZATĂ

Posted On Oct 14 2011 by

Acest articol prezintă punctul de vedere al lui Gianni Vattimo cu privire la globalizare ca radicalizare a istoriei devenirii a lui Martin Heidegger – culminând în Enframing – având în vedere problema posibilitatăţii formelor contemporane de subiectivitate. Va fi demonstrat faptul că, după Vattimo, subiectivitate nu mai poate fi pur şi simplu, înţeleasă prin noţiunile tradiţionale de spaţiu şi de loc, ci mai degrabă trebuie să fie expusă ca oscilând între provenienţă şi dezorientare.


PUBLICITATEA ONLINE ÎN SPAŢIUL ROMÂNESC

Posted On Oct 14 2011 by

Lucrarea abordează un subiect de interes actual: publicitatea online. Internetul a devenit in ultima vreme un mijloc indispensabil, rapid, interactiv si, mai ales, în mare parte, o modalitate accesibilă de comunicare. Viitorul publicităţii depinde în mare măsură de acest mediu de comunicare. Astazi, publicitatea on-line reprezintă un mijloc tot mai însemnat de promovare pe pieţele internaţionale şi locale. În România au loc anual câteva sute de campanii de publicitate online. Prin urmare, ne propunem să prezentăm publicitatea online în România din punct de vedere al necesităţii sale, dar mai ales din punct de vedere al eficienţei în mediul de afaceri …


TERMENUL „BINE” ŞI RENAŞTEREA ETICII VIRTUŢII

Posted On Oct 14 2011 by

Scopul lucrării este de a propune o perspectivă asupra contribuţiei, de multe ori neglijată, a lui Petru Geach la renaşterea eticii virtuţii. În prima jumătate a secolului 20, meta-etica a fost abordarea dominantă în filosofia morală britanică, patru tipuri de teorii meta-etice fiind avansate: intuiţionismul, emotivismul, prescriptivismul şi naturalismul. Fiecare tip de teorie a susţinut un punct de vedere diferit cu privire la sensul termenului bine; înţelegere termenului bine ca denotând o proprietate naturală, o idee susţinută de naturalişti, a fost respinsă de către susţinătorii teoriilor rivale. Peter Geach, în Binele şi răul, a fost primul care a reabilitat naturalismul …


VALORILE ŞI EVALUAREA CA MARCATORI DISCURSIVI AI IDENTITĂŢII NAŢIONALE

Posted On Oct 14 2011 by

Valorile şi evaluarea sunt percepute ca fiind fenomene discursive realizate atât la nivelul structurii gramaticale, cât şi la nivelul selecţiei lexical. Prin urmare, valorile şi evaluarea se presupune a fi prezente în fiecare expresie lingvistică. De aceea, pare a fi posibil să se aplice metode de investigaţie, de analiză a discursului critic (ADC) în studiul lor. Accentul prezentei lucrări este pus pe studiul unui singur aspect investigat de ADC, şi anume valorile şi evaluarea ca marcatori ai identităţii naţionale. Pentru a exemplifica utilizarea acestora în acest scop, s-a decis să se investigheze comunicatul de presă al unui subiect politic unic, …


VALORILE ŞI VALORIZAREA VIEŢII PERSONALE ÎN DISCURSUL JURNALISTIC CU RAPORTARE LA UNIUNEA EUROPEANĂ (PE BAZA ARTICOLELOR SELECTATE DIN PRESA BRITANICĂ ÎN PERIOADA 2007-2008)

Posted On Oct 14 2011 by

Lucrarea se va concentra pe construirea discursivă a identităţilor personale prin participarea indivizilor în comunicarea interpersonală. Discursului jurnalistic, definit în termeni de tipuri de texte şi tipuri de activităţi de procesare a textului, incluse în rolurile sociale ale participanţilor la comunicarea şi în cultura lor, constituie domeniul nostru de cercetare. Perspectiva de anchetă, axiologia, va fi prezentată ca o disciplină implicată în căutarea esenţei valorilor.Făcând referire la concepte legate de valoarea precum semn şi sens în general, abordarea axiosemiotică va fi aplicată la obiectele care aparţin domeniului de studiu jurnalistic. Având ca sursă materială The Spectator, studiul va fi prezentat …


SEMNUL ICONIC ÎN DERUTĂ

Posted On Oct 14 2011 by

Naratorul, cel care organizează textul, este o instanţă exterioară acestuia. Interpretarea naratorul înseamnă, astfel, articularea unui aspect al identităţii. În cazul în care un interpret percepe o situaţie textuală ca non-mediată de un narator, el o face fie ca fiind prezent în mod obiectiv, fie ca o construcţie exclusivă a subiectivităţii, divizată din perspectivă modernistă. În această lucrare dezvoltăm argumentul că structurile narative ale lumii noastre de imagini mereu în mişcare sunt caracterizate de o puternică dominantă iconică. Acest dominanţă seduce interpretul, determinat să neglijeze ceea ce este indicial şi simbolic în interpretare, cu alte cuvinte să neglijeze relaţia cu …


DESPRE SENSUL IDENTITĂŢII ÎNTRE NEOPRAGMATISMUL LUI RORTY ŞI CONSTRUCTIVISMULUI RADICAL AL LUI VON GLASERSFELD

Posted On Oct 14 2011 by

Problema identităţii a fost abordată în numeroase lucrări aparţinând psihologilor, sociologilor, lingviştilor şi filosofilor. Se poate afirma, deci, că despre identitate se vorbeşte în termeni variaţi, care sunt într-o măsură mai mică sau mai mare complementari sau contradictorii. Acceptând ideea că ceea ce stimulează discursul în domeniul ştiinţelor umaniste este versatilitatea perspectivelor, mai degrabă decât căutarea adevărului în accepţiunea clasică, autorii ar dori să propună un alt mod de a vorbi despre sentimentul de identitate – o modalitate al cărei cadru conceptual va fi o fuziune a noţiunii lui Richard Rorty cu privire la vocabularul final şi compatibilitatea lui Ernst …


(English) VERS UN PARADIGME CONJONCTIF DU RAPPORT ENTRE L’IDENTITE ROUMAINE ET L’IDENTITE EUROPEENNE

Posted On Oct 13 2011 by

Din păcate acest articol este disponibil doar în Engleză Americană.


(English) UN DISCOURS CRITIQUE SUR LE DISCOURS IDENTITAIRE ROUMAIN. PROPOSITIONS POUR LA MODERNISATION DU DISCOURS IDENTITAIRE

Posted On Oct 13 2011 by

Din păcate acest articol este disponibil doar în Engleză Americană.


CONSTRUIREA IDENTITĂŢII FEMEII ÎN ROMANUL ENGLEZ DIN SECOLUL AL XVIII-LEA

Posted On Oct 12 2011 by

Din păcate acest articol este disponibil doar în Engleză Americană.


PENTRU O RETORICĂ A ALTERITĂŢII

Posted On Oct 12 2011 by

Lucrarea noastră propune o trecere în revistă teoretică cu privire la o posibilă retorică a alterităţii. Ne referim la retorică în sensul său larg cuprinzând orice act de limbaj de natură verbală sau non verbală rezultând dintr-o practică de comunicare.  Dialogismul oricărei construcţii identitare lasă să se întrevadă două ipoteze generice ale alterităţii la nivelul discursului: celălalt văzut ca subiect (actor) sau obiect al comunicării textuale. În acest ultim caz, identitatea celuilalt este recuperată prin intermediul reprezentărilor şi apariţiilor stereotipe care alcătuiesc imaginarul său simbolic.


COMUNICAREA IDENTITĂŢII PRIN INTERMEDIUL LIMBAJULUI

Posted On Oct 12 2011 by

Limba şi identitatea sunt cele mai importante părţi ale interacţiunii sociale, care, fără îndoială, s-au contopit. În timp ce limba în sine reflectă identitatea, constrângerile adevărate pe care identitatea le impune în utilizarea limbii provin din interior, nu din afară. Ideile lui Goffman cu privire la identitate, şi anume, sinele în viaţa socială vor fi folosite ca suport pentru această lucrare


ORGANIZAREA ENUNŢIATIVĂ IN CADRUL DISCURSULUI

Posted On Oct 12 2011 by

Enunţarea ca act de limbaj este foarte importantă în relaţiile interumane şi de aceea există multe cercetări care examinează diferitele aspecte care o caracterizează. Actul enunţării se realizează într-o situaţie particulară (situaţia de comunicare) care se compune din: locutor şi destinatar; un loc şi un moment (cadrul spaţio-temporal al enunţării); un mediu particular.  


ADAPTAREA LA SINE ŞI LA ALTUL (ALŢII)

Posted On Oct 12 2011 by

La nivelul discursului conversaţiei uzuale există întotdeauna un proces permanent de adaptare, bazat pe producere şi interpretare. Acesta poate fi definit prin două componente: auto-reglare şi ajustare la ceilalţi. Lucrarea încearcă să găsească răspunsuri la următoarele întrebări: Când şi de ce are loc acest proces? Care sunt marcatorii săi lingvistici şi non-lingvistici? Care sunt limitele sale? Care sunt beneficiile sale?


MODALIZAREA CA DEZVĂLUIRE

Posted On Oct 12 2011 by

Dacă ne referim la definiţia curentă a modalităţilor concepute ca o categorie care studiază diversele mărci lăsate în enunţ de vorbitor, observăm că acestea sunt mai curând văzute ca « etalare de sine » decât  ca « dezvăluire » propriu-zisă. Modalităţile nu sunt niciodată folosite în mod inocent, ele având o anumită încărcătură care nu se referă numai la conţinutul comunicat ci au o incidenţă. am putea spune principală, asupra conţinuturilor de tip inferenţial.


DE LA PUNCTUL DE VEDERE LA DISCURSUL REPREZENTAT

Posted On Oct 12 2011 by

In general, legăm noţiunea de punct de vedere de cele de naratologie şi polifonie. Punctul de vedere se întâlneşte însă şi cu preocupările lingviştilor care îşi manifestă interesul pentru polifonie, căci problematica punctului de vedere trimite la strategiile enunţiative. Punctul de vedere şi discursul reprezentat sunt legate intrinsec în cadrul ScaPoLine deoarece discursul reprezentat constituie un instrument în slujba creării punctului de vedere.


DANSATOAREA COREGRAF CAROLYN CARLSON IN CĂUTAREA « STRĂINEI CARE LOCUIEŞTE ÎN NOI »

Posted On Oct 12 2011 by

Descoperirea « celuilalt din mine pe care-l ignor » este o temă recurentă în elaborarea solourilor de dans. În această comunicare vom analiza discursul coregrafic al dansatoarei americane Carolyn Carlson, stabilită în Franţa de mai mulţi ani, din timpul creaţiei soloului său  Bleu Lady (1984) filmat de Alain Plagne.


« EU ESTE O ALTA » : FEMEIA FATALĂ ÎŞI CAUTĂ DESTINUL ÎN ARTA CONTEMPORANĂ

Posted On Oct 12 2011 by

O femeie elegantă, dintr-un film american cu negri din marele filon hollywoodian. Poartă un taior negru, pantofi cu toc cui negri. Un coc în spirală adună păru-i negru sau blond….Femeia fatală ocupă un loc special în arta contemporană datorită mediei videografice şi performative. Performanţa este un gen artistic care din anii 60 ia corpul drept suport al experienţelor. Revoluţia esenţială a acestui gen est de a nu mai face deosebirea dintre reprezentaţie şi prezenţă. Aceste performanţe sunt produse în direct în faţa publicului, urmele sunt păstrate cu ajutorul videografiei şi al filmului atunci când artiştii o doresc. Suntem surprinşi de …


MODA, ARTELE ŞI BENEFICIARII

Posted On Oct 12 2011 by

Retorica modei trimite la întregul domeniu legat de îmbrăcăminte – un cod de îmbrăcare supus unui stil şi / sau unei „ideologii”. Sistemul retoric de modă poate implica, de asemenea, o „poetică” a artei de a se îmbrăca, cunoscută sub numele de modă si, mai ales, aşa-numita Haute Couture. Ultima menţionată ar trebui să stea la o răscruce de drumuri unde Beaux Arts întâlnesc artele funcţionale datorită mai multor motive: designul vestimentar aminteşte de lucrările de pictură (se utilizează uneori tăieturi de bun gust şi sofisticate, combinaţii rafinate şi estetice, chiar reproduceri de picturi pentru a înfrumuseţa ţesătura); arta vestimentară, …


EUL CA UN ALTUL. DE LA RITUAL LA JOCUL TEATRAL : ARHETIP ŞI DRAMATIS PERSONAE

Posted On Oct 12 2011 by

Studiul nostru – situat la întretăierea antropologiei teatrului cu ştiinţele limbajului – se referă la posibilitatea de a desprinde un model transcultural al reprezentării dramatice: de la vechile ritualuri cu funcţii sociale şi religioase precise la joc(urile) de teatru (post)modern. Adică de la dromenon la dramă. Ceea ce ridică problema – destul de importantă pentru cei care, precum Artaud, Brook, Barba, etc., întrevăd o “nouă” poetică a teatrului – raporturilor dintre “jocul sacru” şi “jocul estetic”, dintre cult şi artă. O astfel de abordare ar putea eventual să dea socoteală de un foarte vechi “orizont mental” pe care-l împărtăşim cu …


FRANŢA : DE LA MITUL LITERAR LA REALITATE

Posted On Oct 12 2011 by

Acest articol face parte dintr-un capitol mai vast privind scriitorii străini care au fost naturalizaţi francezi după ce au petrecut o bună parte din viaţa lor în Franţa şi au adoptat limba franceză în scrierile lor. Scopul nostru este să înţelegem de ce Franţa a sedus de-a lungul timpului artişti din mediile cele mai diverse şi din ţinuturile cele mai îndepărtate ale lumii, pentru a scoate ulterior în evidenţă acele elemente care ţin de specificitatea şi de şarmul său unic.


NICOLAS SAU OGLINDA INOCENTĂ

Posted On Oct 12 2011 by

Romanul Nicolas (2000) al scriitorului francez Dominique Fernandez îşi propune să prezinte în paralel două universuri : cel al protagonistului,Nicolas, student venit la Paris pentru a-şi termina studiile şi cel al « sponsorului » său Rachid, fascinat de personalitatea tânărului rus. Cartea ilustrează incompatibilitatea celor doi într-un topos parizian caracterizat de libertinaj, refulare sexuală şi ipocrizie. Demn continuator al prinţului Muichkine al lui Dostoïevski, Nicolas reprezintă inocenţa la sfârşitul unui secol corupt, căutând zadarnic izbăvirea prin legătura cu celălalt. Ignoranţa sa privind complexitatea relaţiilor interumane îl transformă în principala cauză a dezastrelor în familia care îl primeşte.


IDENTITATE ŞI NON IDENTITATE IN NUVELA FANTASTICĂ A S. CORINNA BILLE

Posted On Oct 12 2011 by

Scriitoarea S. Corinna Bille, cunoscută în spaţiul francofon mai ales ca o creatoare de nuvele – situate la graniţa dintre real, straniu şi fantastic – a transpus problema identitară a elveţienilor în scrierile sale, la nivelul personajelor care aparţin unei lumi intermediare. Prezenţe nesigure, ele sunt mai degrabă apariţii, fantome. Cand avem impresia că eroii au o constituţie mai concretă, scriitoare ne face să asistăm la o dispariţie subită sau la o o schimbare radicală a identităţii prin metamorfozarea in animale sau în obiecte. In aceste condiţii, nenumărate întrebări apar : cum se poate fixa identitatea unui personaj? Care este reacţia …


DEGHIZAREA SAU CĂUTAREA CELUILALT ÎN SINE

Posted On Oct 12 2011 by

A se deghiza presupune a schimba felul de a fi al unei persoane, pentru ca ea să pară altcineva. În ciuda transformării exterioare pe care o suferă purtătorul măştii, deghizarea nu ascunde decât pentru a dezvălui. Spre deosebire de metamorfoză, deghizarea nu modifică în mod fundamental structura sau natura fiinţei umane, deşi poate avea uneori un impact puternic asupra personalităţii. Lipsită de vechea sa « putere magică de producere a realităţii », deghizarea oferă mai multe informaţii despre intenţiile persoanei deghizate decât ascunde.


DINCOLO DE ACEASTĂ LIMITĂ, CORPUL DUMNEAVOASTRĂ A EXPIRAT

Posted On Oct 12 2011 by

Philémon şi Baucis, din episodul înduioşător din Metamorfozele lui Ovidiu, ne fac să visăm. Aceste două personaje mitologice percep timpul prin prisma dragostei lor. Ştiu să evite această durere, această frică, această fatalitate : cum să fii fericit până la capăt, când corpul te trădează? Cum să schimbi culoarea fericirii, astfel încât ea să mai fie percepută de ochii noştri obosiţi? Romain Gary, autor francez al secolului XX, al cărui roman– Au-delà de cette limite votre ticket n’est plus valable – reprezintă corpusul studiului meu, analizând cu luciditate, umor şi ironie, dansul ezitant al dragostei cu vârsta. Când diferenţa de vârstă …


IMPREUNĂ CU DIFERENŢELE NOASTRE. ADAPTABILITATE ŞI PRACTICI DE CONSTRUIRE A CONVIVIALITĂŢII ÎNTR-O ACTIVITATE DE GRUP

Posted On Oct 12 2011 by

In zilele noastre, capacitatea de adaptare este esenţială în obţinerea puterii, personale sau sociale. Ţinând cont de faptul că nivelul interacţiunii sociale este indispensabil pentru analiza adaptării într-un context anume, ne vom construi lucrarea pornind de la un corpus format din înregistrările audio/ video ale mai multor ateliere de canto. Metodele analitice adoptate sunt cele specifice analizei conversaţiei de inspiraţie etnometodologică. Luarea în considerare a celuilalt se face în mai multe feluri (prin referire la persoana a treia sau prin adresare directă). Punerea în locul celuilalt prin reajustarea unei activităţi în favoarea acestuia, încercarea de a împărţi sarcinile plecând de …


EXHIBAREA SUBIECTULUI SAU DE LA CELALALT LA EVITAREA SINELUI

Posted On Oct 12 2011 by

Chiar dacă „Scène” e un text mai puţin cunoscut al lui Robbe-Grillet, importanţa sa nu este cu nimic ştirbită în opera noului romancier. El permite o lectură nouă a construcţiei subiectului în opera autorului. Punerea în text a vocilor naratorului şi ale personajelor, ca şi punerea lor în scenă, pare a fi una dintre principalele căi de acces la vocile subiecţilor scrierii şi ai lecturii. Textul, acest spaţiu de întâlnire şi de construcţie a subiectului este, de asemenea, si un teren al jocului eului, un teren incert în mijlocului căruia se joacă şi se rejoacă întâlnirea cu celălalt.


ATUNCI CÂND LEGENDELE URBANE ÎL FOLOSESC PE CELĂLALT PENTRU A REAFIRMA IDENTITATEA CELOR CARE LE TRANSMIT…

Posted On Oct 12 2011 by

In plină construcţie europeană, discursul sociopolitic dominant propăvăduieşte  descoperirea Celuilalt şi acceptarea diferenţei. In societatea noastră multiculturală unde coexistă diverse subculturi şi comunităţi, o mulţime de Ceilalţi apare pe acelaşi teritoriu real sau virtual. Refuzul de a se identifica, care a permis individului să se afirme ca entitate auto suficientă, a dat naştere mai ales legendelor urbane, care îşi reafirmă valorile şi tabuurile prin desemnarea unei alterităţi care nu le-ar împărtăşi. O analiză semio pragmatiă a o sută de variante ale unor legende ne-a dat astfel posibilitatea de a dezvălui intenţiile, identitatea şi relaţia subiecţilor care transmit aceste poveşti.


IREVERSIBILUL. INCERCARE ŞI ALTERITATE IN CRAINTE ET TREMBLEMENT DE SÖREN KIERKEGAARD

Posted On Oct 12 2011 by

In Crainte et tremblement, unde studiază figura lui Abraham, Kierkegaard ridică problema alterităţii într-o modalitate complexă. Ca în întreaga operă a filozofului danez, celălalt prezintă nenumărate feţe (alteritatea umană, alteritatea divină). Sacrificiul lui Isaac este prezentat ca o încercare care decide existenţa lui Abraham, bulversându-i relaţia cu ceilalţi. Această cerere, prin conţinutul ei, pune de la început problema întoarcerii la sine ; fie că sacrificiul este sau nu dus până la capăt, Abraham nu mai este cel care era înainte ca această cerere să nu îi fie impusă. Vom încerca să evidenţiem faptul că întâlnirea cu o alteritate radicală nu te …


EUL « ALTERAT » IN SOLO DE SAMUEL BECKETT IN LUMINA LUI NAGARJUNA

Posted On Oct 12 2011 by

Prezentul articol îşi propune să evidenţieze încercările lui Samuel Beckett de a «altera » eul, de a da substanţă prezenţei sale ficţionale în lume, din perspectiva dialectii ablative a lui Nâgârjuna. Acest budist înţelept al Antichităţii indiene predică o cale de « mijloc », deschisă cu şapte secole în urmă de Buda, negând extremităţile existenţei şi ale non-existenţei ca fiind iluzii ale eului şi ale non-eului.


FĂRĂ ÎNTOARCERE

Posted On Oct 12 2011 by

In gândirea lui Emanuel Levinas, referirea constantă la Ulise şi Abraham dă naştere la două regimuri speculative diferite. Dacă pentru Levinas figura lui Ulise rezumă problematica “întoarcerii” către Sine, figura lui Abraham exprimă ieşirea, fără de întoarcere, către Celălalt. In aceste condiţii, dacă gândirea lui Levinas se prezintă ca o punere în valoare, ca o meditare asupra celuilalt, este posibilă o logică îndreptată către sine în opera autorului?


SPECTACOLUL AUTOBIOGRAFIC

Posted On Oct 12 2011 by

Construită după modelul monologului, al discursului adresat, autobiografia are întotdeauna o dimensiune spectaculară. Punerea în scenă este dublă, pentru că ea vizează atât reprezentarea scenică a momentului prezent, cât şi a funcţiei apelative, care îmbracă forme proprii în autobiografie.


ASPECTE ALE ALTERITĂŢII ÎN SCRIERILE AUTOBIOGRAFICE ALE LUI IONESCO

Posted On Oct 12 2011 by

Acest articol îşi propune să prezinte în linii generale problema alterităţii, la nivel tematic, în scrierile autobiografice ionesciene, pornind de la trei tipuri de relaţie  cu alteritatea.


A FADING SYLLABLE DRIFTING IN MIST”: UITAREA ALTERITĂŢII SAU RECONSTRUCŢIA LINGVISTICĂ A EULUI IN AUTOBIOGRAFIA EVEI FIGE

Posted On Oct 12 2011 by

Descoperirea operei autobiografice a Evei Fige îl face pe cititor să se confrunte cu noţiunile corelate de exil şi alteritate.  Exilul este, de fapt, experienţa traumatizantă pe care autoarea, de origine germană şi evreiască, a trăit-o  la vîrsta de şapte ani, atunci cînd a fost constrânsă să părăsească, împreună  cu părinţii săi, Berlinul pentru a scăpa de regimul nazist. Abandonarea necesară a limbii germane în favoarea englezei, este un act de alienare, dar şi de integrare, care îi marchează întreaga operă de ficţiune.  Autobiografia, subiectul care ne preocupă în această lucrare, reprezintă o tentativă de exhumare şi de explorare a …


AUTOBIOGRAFIA LA AUGUSTE COMTE

Posted On Oct 12 2011 by

Auguste Comte îşi privea viaţa ca pe un roman. Autobiografia apare astfel ca o transformare a persoanei în personaj. Făcând referire la un roman al lui Alfred de Vigny, vom încerca să demonstrăm că, pentru a fi romanescă, viaţa noastră trebuie să depăşească alteritatea primordială care schimbă identitatea omului obişnuit. Scopul autobiografiei este de a regăsi o coerenţă posibilă în interiorul propriei existenţe.


CITITOR ŞI LECTURĂ ÎN AUTOBIOGRAFIA LUI LEIRIS

Posted On Oct 12 2011 by

In prezentul articol ne propunem să identificăm, pornind de la autobiografia experimentală practicată de către Michel Leiris, câteva dintre problemele ridicate de scrierea şi receptarea textului autobiografic modern. Scriitorul se dezvăluie  cititorului cu speranţa unei descoperiri a sinelui şi a unui catharsis psihologic şi estetic, propunându-şi totodată, în mod conştient sau nu, să modeleze spiritul publicului. Iubitorii literaturii autoreferenţiale sunt conduşi de alte motivivaţii decât cele care ne determină să citim ficţiuni : curiozitatea, dorinţa de identificare şi de purificare, gustul realului. Aşteptările publicului sunt astfel legate de contractul pe care autorul îl face cu el însuşi.