SCENA ANILOR CINCIZECI CA THEATRON


Posted On Oct 20 2011 by

Ca imitaţie de acţiuni umane, teatrul nu înceteazǎ sǎ ne uimeascǎ datoritǎ presupunerii semiologice a existenţei a douǎ sisteme de semne. Pe de altǎ parte, dincolo de paradoxurile care-l alcǎtuiesc, el se dovedeşte a fi periculos, având în vedere numeroasele sale efecte (efectul de real, de stranietate, de punere în evidenţǎ, de recunoaştere, efectul teatral etc.), impactul sǎu direct, fizic şi psihic, asupra spectatorului şi funcţia sa psiho-socialǎ incontestabilǎ.

Teatrul anilor cincizeci seamǎnǎ cu o anume « enciclopedie chinezeascǎ » (Michel Foucault, Préface de Les mots et les choses, Paris, Gallimard, 2003, p. 7), fǎcutǎ celebrǎ de Borges, care clasificǎ animalele dupǎ criterii imposibil de înţeles de cǎtre gândirea cartezianǎ. Dar mai mult decât orice altceva, scena teatrului absurdului este un spaţiu al suireferenţialitǎţii, care trimite la teatrul a cǎrui etimologie greacǎ – theatron – ne învaţǎ cǎ acesta este « locul unde se priveşte ».

Last Updated on: October 20th, 2011 at 6:04 P, by admin


Written by admin