Când, în 1925, Michel Leiris îl prezintă pe Georges Bataille lui André Breton, departe probabil de el gândul că această întâlnire, care inaugurează o dezbatere între cei doi care nu se va opri, luând formele cele mai violente şi cele mai pasionale, nu are nicio şansă să reuşească în imediat. Pentru a încerca să înţelegem ce a fost în joc în această întâlnire ratată, decisivă pentru mai multe motive în configurarea generală a suprarealismului şi a istoriei sale, întâlnire tulburată de o dialectică a alterităţii, trebuie să începem prin a o reînscrie în contextul profundului dezechilibru în care a avut loc şi să studiem rolul jucat de Michel Leiris, rol desigur mai puţin lizibil decât s-a spus.