MISTIFICĂRILE METAFOREI POETICE

Elena Ciobanu

admin 20 Oct 2011

În acord cu diversele teorii elaborate pe acest subiect, putem reduce metafora la o comparaţie sau la o analogie, perfect traductibilǎ şi comprehensibilǎ, sau putem s-o considerǎm drept un element creativ al lumii, reprezentând calitǎţi, semnificaţii sau relaţii noi. Dimensiunea mistificatoare a metaforei se manifestǎ mai ales în cazul metaforelor din cea de-a doua categorie. Vom face referire, în aceastǎ lucrare, la textele poetice ale Sylviei Plath, cunoscuta poetǎ americanǎ a cǎrei operǎ a fost adesea consideratǎ istericǎ şi exageratǎ, fiind, în consecinţǎ, respinsǎ. Analiza ne demonstreazǎ totuşi marea valoare esteticǎ a metaforelor plathiene şi a mecanismelor procesului de metaforizare în interiorul cǎruia conţinuturile şi vehiculele întreţin raporturi tensionate, în timp ce semnificaţia devine complexǎ şi aproape impenetrabilǎ.

 

SĂ DEGHIZEZI CUVINTELE FĂRĂ SĂ LE ASCUNZI

Adriana-Gertruda Romedea

admin 20 Oct 2011

Scopul studiului nostru este de a demonstra modul în care « figurile » pot  « masca »  sensul cuvintelor. De altfel, figurile de construcţie ale retoricii vizeazǎ ordinea psihologicǎ a propoziţiilor şi frazelor, având ca scop adeziunea receptorului. Ideile aparţin unei conştiinţe şi de aceea termenii, propoziţiile, frazele posedǎ o caracteristicǎ cognitivǎ, o anumitǎ intenţionalitate. Aceastǎ trǎsǎturǎ este manifestǎ mai ales în expresiile lingvistice, care au drept scop persuadarea interlocutorilor. Figurile împrumutǎ ideilor o formǎ exterioarǎ care le deghizeazǎ, fǎrǎ însǎ a le ascunde.

 

CUVINTE ŞI LUCRURI. « DEGHIZAREA » CÂTORVA TERMENI ROMÂNEŞTI DE ORIGINE ORIENTALĂ

Petronela Savin

admin 20 Oct 2011

O trǎsǎturǎ fundamentalǎ a lexicului unei limbi este capacitatea sa de a oglindi cultura unui popor. Existǎ structuri lexicale care înglobeazǎ elemente ce pot fi considerate drept semne ale unui anumit profil etnic, conţinând un puternic reper identitar. În acest context, ne propunem sǎ studiem câteva cuvinte româneşti de origine turcǎ, ce au ca fundament imagini ale deghizǎrii. Aceşti termeni exprimǎ  comportamente supuse unei anumite etici sociale, care presupune, pe de o parte, atitudinea general umanǎ faţǎ de înşelǎciune, imposturǎ, fǎţǎrnicie şi, pe de altǎ parte, atitudinea românului în ceea ce priveşte cultura orientalǎ, ipostazǎ absolutǎ a alteritǎţii etnice şi religioase.

STRATEGII DE MOBILIZARE A RECEPTORULUI ÎN DISCURSUL PUBLICITAR

Sanda Marcoci

admin 20 Oct 2011

Publicitatea, ca fenomen al societǎţii de consum – domeniu al liberei concurenţe şi al competiţiei – a dezvoltat un discurs propriu de informare şi de elogiu, menit sǎ influenţeze cumpǎrǎtorul. Tipul particular de comunicare instaurat de discursul publicitar, unidirecţionalǎ, dinspre enunţǎtor spre public, presupune o comunicare solicitativǎ, mobilizatoare şi aleatorie. Structura comunicativǎ publicitarǎ este axatǎ, înainte de toate, pe cǎutarea stabilirii unui contact. Intrarea în contact cu destinatarul este primul pas spre obţinerea adeziunii sale. Eforturile locutorului presupun mobilizarea receptorului spre un anumit comportament, acela de a deveni un receptor-consumator şi de a lua decizia de a se implica în actul cumpǎrǎrii. Prin funcţia sa conativǎ, mesajul capǎtǎ o valoare pragmaticǎ orientatǎ spre destinatar.

 

MANEVRE DE PERSUASIUNE ELECTORALĂ ÎN DISCURSURILE LUI LAURENT GBAGBO

Nanourougo Coulibaly

admin 20 Oct 2011

Acţiunea politicǎ are nevoie, pentru reuşita ei, de mobilizarea actorilor sociali în jurul unui proiect sau al unei cauze. Pentru a obţine aceastǎ adeziune masivǎ şi colectivǎ, actorul politic utilizeazǎ discursul. În lucrarea de faţǎ, ne propunem sǎ analizǎm discursurile pe care Laurent Gbagbo le pronunţǎ cu scopul de a stabili o opinie majoritarǎ susceptibilǎ sǎ-i asigure realegerea. Studiul se înscrie în perspectiva analizei discursului, având ca obiect descoperirea punerii în scenǎ a adevǎrului pentru obţinerea adeziunii. Miza va fi deci de a revela trǎsǎturile specifice ale activitǎţii langajiere de persuasiune din discursul electoralist al candidatului Laurent Gbagbo.

FICŢIUNEA MISTIFICATOARE ÎN ARTĂ : CAZUL YES MEN-ILOR

Aurélie Herbet

admin 20 Oct 2011

Studiul nostru are scopul de a demonstra cǎ, luând în râs spectatorul şi jucându-se cu realitatea, practicile artistice mistificatoare devin o veritabilǎ reflectare criticǎ a societǎţii. Vom încerca sǎ înţelegem şi sǎ analizǎm modul în care, prin jocul mistificator, artiştii îşi interogheazǎ propriile practici şi incidenţa acestora asupra realului. Vom defini, mai întâi, cele douǎ noţiuni fundamentale pentru analiza noastrǎ – ficţiune şi mistificare – pentru a le pune mai apoi faţǎ în faţǎ şi a le ilustra prin acţiunile performative ale Yes Men-ilor (colectiv de artişti activişti).

SĂ INFLUENŢEZI FĂRĂ SĂ ÎNŞELI. SIMULAREA, MINCIUNA, MANIPULAREA FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU DISCURSUL ARGUMENTAT

Simina Mastacan

admin 20 Oct 2011

Orice discurs presupune, într-o formǎ sau alta, un anumit tip de influenţǎ pe care protagoniştii o exercitǎ unul asupra celuilalt. Locutorul (oratorul) poate s-o exerseze fie argumentându-şi punctul de vedere, fie manipulându-şi auditorul.

În aceastǎ lucrare, vom încerca sǎ identificǎm frontierele pe care trebuie sǎ le trasǎm între aceste douǎ operaţii discursives (argumentare/manipulare), ceea ce va  aduce cu sine o reflecţie asupra necesitǎţii de a urma o anumitǎ eticǎ a discursului şi de a respecta principiul sinceritǎţii, care ar trebui sǎ guverneze comunicarea. Vom analiza diferite motivaţii care, dintr-o perspectivǎ pragma-lingvisticǎ, ne determinǎ sǎ distingem între folosirea procedeelor argumentative şi aceea a procedeelor manipulatoare (inclusiv minciunile). Chiar dacǎ ele trec adesea neobservate, între cele doǎ existǎ diferenţe de substanţǎ. Argumentarea se sprijinǎ pe respectarea celuilalt, în timp ce manipularea îşi umileşte interlocutorul, privându-l în acelaşi timp de libertatea de alegere şi impunându-i, prin constrângeri specifice, o anumitǎ atitudine.

DE LA “BIG BROTHER” LA “STAR ACADEMY” : MANIPULAREA MENTALITĂŢILOR, MANIPULAREA NOŢIUNILOR

Farida Gad El Hak

admin 20 Oct 2011

Acest studiu îşi propune sǎ descrie un fenomen cultural contemporan, telerealitatea, prin intermediul unui exemplu particular, acela al emisiunii Star Academy (care a fost precedatǎ, printre altele, de Big Brother). Într-o epocǎ în care sunt valorizate noţiunile de ,,libertate”, ,,democraţie”, ,,respect pentru celǎlalt”,  ,,respectarea drepturilor omului” şi asta mai ales prin intermediul discursului mediatico-politic, cum se articuleazǎ raporturile dintre reprezentǎrile discursive şi practicile acestor noţiuni? Telerealitatea oferǎ în acest sens un vast câmp de analizǎ, permiţând înţelegerea modului în care sunt manipulate mentalitǎţile: telespectatorii, în general tineri, sunt ţintuiţi în faţa ecranelor, urmǎrind emisiunea, visând sǎ se afle în locul concurenţilor şi participând la destinul acestora prin puterea votului. Vom încerca sǎ surprindem una dintre faţetele complexe ale relaţiei dintre cultural şi politic. Versiunea libanezǎ a acestei emisiuni va fi studiatǎ ca termen de comparaţie, ceea ce ne va permite sǎ desprindem constantele şi variantele acestei activitǎţi manipulatorii a secolului XXI.

ŢIPETELE ŞI FUNCŢIA LOR MOBILIZATOARE ÎN JOCURILE TELEVIZATE

François Péréa

admin 20 Oct 2011

Fie cǎ apare prezentatorul, cǎ se învârte roata sau cǎ un candidat câştigǎ lozul cel mare, ţipetele publicului însoţesc acţiunea. În emisiunile televizate, aceste manifestǎri – discrete, sau chiar excluse din viaţa socialǎ – apar din belşug. Mai mult încǎ : ele sunt dirijate, puse în scenǎ, într-o simulare a fervorii spontane. Ţipetele sunt un ingredient constitutiv al jocurilor televizate şi al adunǎrilor distractive ale maselor (întâlniri sportive, întruniri politice…). Vom examina, pentru început, diversitatea ţipetelor (individuale / colective ; spontane / comandate ; verbale / vocale…) de pe platourile jocurilor televizate. Vom sublinia mai apoi natura primarǎ şi comunǎ a acestor ţipete, perceptibilǎ în forma tipicǎ a ţipǎtului reflex. Vom analiza, în cele din urmǎ, folosirea lor mediaticǎ, ce constǎ în a face corpul telespectatorului sǎ intre în dispozitivul de captare ludicǎ, pentru a-i mobiliza afectele într-un proces pe care Philippe Breton l-ar califica drept manipulator.

MINCIUNĂ, MIMETISM ŞI DEGHIZARE ÎN CONSTRUCŢIA IDENTITARĂ A ANUMITOR ROMÂNI DIN FRANŢA : TRĂDAREA LIMBII MATERNE

Felicia Dumas

admin 20 Oct 2011

Ne propunem sǎ studiem aici, din punct de vedere socio-lingvistic, câteva cazuri de renunţare la practica limbii române ca limbǎ maternǎ (şi la transmiterea sa cǎtre generaţiile viitoare), înregistrate printre românii care trǎiesc în Franţa în familii monoculturale sau mixte – franco-române. Relaţia lor deformatǎ, denaturatǎ, cu limba maternǎ, trǎdatǎ în numele unei integrǎri prin asimilare în societatea francezǎ stǎ la baza unei construcţii identitare definite prin minciunǎ (în ceea ce priveşte originea lor românǎ negatǎ), mimetism (dorinţa de a semǎna cu orice preţ şi în toate privinţele cu francezii, mai ales prin folosirea francezei ca limbǎ unicǎ a biografiei lor langajiere) şi deghizare (prin francizarea numelui, alegerea prenumelor exclusiv franţuzeşti pentru copii, renegarea limbii române, abandonatǎ ca o limbǎ fǎrǎ valoare, ce riscǎ sǎ le trǎdeze originea). Studiul nostru se sprijinǎ pe actualitatea noţiunii de limbǎ maternǎ şi pe rolul fundamental pe care aceasta îl joacǎ în procesul construcţiei identitare.

MIMETISM ŞI SIMULARE ÎN PIESA LES JUMEAUX VÉNITIENS DE C. GOLDONI

Souad Khelouiati

admin 20 Oct 2011

În Les Jumeaux vénitiens, obiect al studiului nostru, existǎ o lume a falsitǎţii, în care toţi se preface : iluzii, false interpretǎri ale realitǎţii, subiectivitatea viziunilor fiecǎrui personaj. Goldoni îşi acoperǎ personajele cu un vǎl de mister, care lasǎ sǎ se strecoare îndoiala asupra intenţiilor lor.

Antrenate în fluxul evenimentelor, personajele cad pradǎ conflictelor, în care temerile se opun aspiraţiilor, visurile se lovesc de cruda realitate, dorinţele întâmpinǎ obstacole în dorinţele celorlalţi, libertatea şi puterea lor sunt stǎvilite de propriile limite sau de cele pe care le impune societatea. În spatele mǎştilor, se ascunde o codificare socialǎ sofisticatǎ, în fapt o naturǎ umanǎ mai apropiatǎ de un bestiar monstruos şi necruţǎtor decât de sentimente conviviale şi umaniste. În lumea lui Goldoni, intensitatea situaţiilor este aproape întotdeauna paroxisticǎ; cǎci violenţa antagonismelor, excesul personajelor, al sentimentelor, senzaţiilor, cǎutǎrilor şi pasiunilor lor este resortul însuşi al oricǎrei acţiuni dramatice.

FILIAŢIE PRIN FICŢIUNE ÎN LA VIE EST UN SONGE DE CALDERON DE LA BARCA

Tonatiuh Useche Sandoval

admin 20 Oct 2011

Propunem o lecturǎ a piesei La vie est un songe de Calderón de la Barca din perspectiva filiaţiei. Dorim sǎ demonstrǎm cǎ ficţiunile, care elibereazǎ personajele de obligaţiile lor cǎtre ceilalţi, tulburǎ raporturile dintre generaţii, în timp ce montajele, care ne aratǎ limitele, construiesc ligatura dintre oamenii din trecut şi cei din viitor, între pǎrinţi şi copii.

SCENA ANILOR CINCIZECI CA THEATRON

Emilia Munteanu

admin 20 Oct 2011

Ca imitaţie de acţiuni umane, teatrul nu înceteazǎ sǎ ne uimeascǎ datoritǎ presupunerii semiologice a existenţei a douǎ sisteme de semne. Pe de altǎ parte, dincolo de paradoxurile care-l alcǎtuiesc, el se dovedeşte a fi periculos, având în vedere numeroasele sale efecte (efectul de real, de stranietate, de punere în evidenţǎ, de recunoaştere, efectul teatral etc.), impactul sǎu direct, fizic şi psihic, asupra spectatorului şi funcţia sa psiho-socialǎ incontestabilǎ.

Teatrul anilor cincizeci seamǎnǎ cu o anume « enciclopedie chinezeascǎ » (Michel Foucault, Préface de Les mots et les choses, Paris, Gallimard, 2003, p. 7), fǎcutǎ celebrǎ de Borges, care clasificǎ animalele dupǎ criterii imposibil de înţeles de cǎtre gândirea cartezianǎ. Dar mai mult decât orice altceva, scena teatrului absurdului este un spaţiu al suireferenţialitǎţii, care trimite la teatrul a cǎrui etimologie greacǎ – theatron – ne învaţǎ cǎ acesta este « locul unde se priveşte ».

SIMULARE ŞI MANIPULARE PE SCENĂ. CÂTEVA ŞIRETLICURI SÂNGEROASE DIN TEATRUL ELISABETAN

Natalia Wittig-Tsoller

admin 20 Oct 2011

Teatrul elisabetan oferǎ o gamǎ largǎ de personaje şi situaţii care pun în scenǎ trǎdǎri sau viclenii menite sǎ satisfacǎ interesele personale şi plǎcerea  perversǎ a manipulatorului. Şiretlicul poate fi utilizat şi pentru a potoli setea de rǎzbunare, unele dintre cele mai sângeroase şi oribile scenarii fiind împrumutate din canibalismul ce apare în mitul lui Atreu şi Thyeste. Teatrul elisabetan abundǎ în minciuni, intrigi, deghizǎri şi manipulǎri. Dramaturgii epocii înfǎţişeazǎ un tablou foarte variat al diferitelor josnicii omeneşti, al reuşitelor sau eşecurilor lor, toate acestea cu scopul de a arǎta cǎ limitele dintre realitate şi iluzie sunt extrem de fragile.

LITERATURA ORALĂ LA FRONTIERA DINTRE MISTIFICARE ŞI MANIPULARE ÎN SOCIETĂŢILE TRADIŢIONALE DIN GABON

Narcice Wolfgan Mounziegou-Mombo

admin 20 Oct 2011

Cuvântul nu este numai un instrument al comunicǎrii, ci şi al acţiunii. Vorbim ca sǎ acţionǎm, având uneori scopul de a mistifica şi a manipula, oricare ar fi tipul de discurs. În literatura oralǎ din Gabon, discursul obişnuit se distinge de cel sacru. Aceste texte sunt guvernate de un mecanism sapienţial transmis din generaţie în generaţie pentru a menţine indivizii într-o formǎ de identitate comunitarǎ. În societatea tradiţionalǎ gabonezǎ, textele orale modeleazǎ comportamentul comunitǎţii în acelaşi mod ca societǎţile secrete. Discursul tradiţional poate astfel sǎ capete un caracter manipulator şi mistificator. Odatǎ cu transcrierea textelor din tradiţia oralǎ, mimetismul sau influenţa se prezintǎ ca un nou aspect al manipulǎrii discursului literar.