DIVERSITATE CULTURALĂ ŞI VARIAŢIE LINGVISTICĂ ÎN FRAZEOLOGIA CASELOR REZIDENŢIALE

Posted On Oct 18 2011 by

Acest studiu propune o sistematizare a frazelogiei caselor rezidenţiale printr-o investigaţie trilingvă a unei întregi serii de unităţi frazeologice tipic culturale: expresii idiomatice, cuvinte compuse, colocaţii/combinaţii fixe, clişee, proverbe şi zicători etc.    


NAŢIUNE ŞI IDENTITATE ÎN TRANSILVANIA

Posted On Oct 18 2011 by

Acest articol analizează sensurile conceptului de naţiune în Transilvania secolului al XIX-lea. Se evidenţiază faptul că identitatea românilor transilvăneni, ca tip, aşa cum a fost ea definită de intelectuali, este bazată pe modelul organicist, în mod deosebit pe modelul herderian al naţiunii etno-culturale.  


SPRE O NOUĂ MITOLOGIE A DESIGNULUI INTERIOR

Posted On Oct 18 2011 by

Lucrarea are ca punct de plecare fundalul teoretic oferit de către sistemul de obiecte al lui Jean Baudrillard, aflate în interiorul unui mediu anumit despre care se crede că se află într-o permanentă stare de schimbare şi expansiune.


FACTORI ŞI CONDIŢII CE AFECTEAZĂ DEZVOLTAREA INTELIGENŢEI EMOŢIONALE LA COPII. CERCETARE EMPIRICĂ

Posted On Oct 18 2011 by

Scopul cercetării este investigarea influenţei familiei asupra dezvoltării inteligenţei emoţionale la şcolari. Am pornit de la premisa că o serie de factori precum inteligenţa emoţională a părinţilor, natura relaţiei părinte-copil, nivelul de studii al părinţilor, acceptarea şi controlul influenţează inteligenţa emoţională a copiilor.  


DISCURSUL MEDIA ŞI ROLUL LUI ÎN DISEMINAREA CULTURII ŞI ÎN FOLOSIREA LIMBAJULUI OFICIAL

Posted On Oct 18 2011 by

În conformitate cu specificul lor, programele de televiziune se supun sau se opun convenţiilor sociale, regulilor de deontologie profesională, dorinţelor interlocutorului/intervievatului, aşteptărilor publicului. Subiectul şi scopul pe care îl au (împreună cu alţi factori contextuali) determină nivelul dezbaterii, construirea mesajului şi tipul de limbaj folosit.  


IMAGINI DE LEGUME ŞI FRUCTE ÎN STRUCTURI FRAZEOLOGICE ROMÂNEŞTI

Posted On Oct 18 2011 by

Această lucrare reprezintă o investigare a unui câmp onomasiologic din cadrul frazeologiei româneşti dintr-o perspectivă culturală, în contextul în care bazele culturale ale frazeologiei au fost abia recent recunoscute ca având un rol important.  


MARCATORI DE IDENTITATE ÎN DISCURSUL PUBLICITAR CONTEMPORAN DIN ROMÂNIA

Posted On Oct 18 2011 by

Identitatea unei comunităţi este în primul rând exprimată prin intermediul limbii folosite în situaţii diferite de comunicare. Discutăm importanţa câtorva strategii retorice precum: metafora, antiteza, tautologia, hiperbola şi dăm exemple ale „discursului repetat” selectate din publicitatea românească.  


ROLURILE ŞI IERARHIILE TEMATICE ÎN LIMBA ENGLEZĂ

Posted On Oct 18 2011 by

Această lucrare discută rolul tematic aşa cum este el reprezentat în relaţia dintre un participant şi un verb într-o propoziţie. Se ocupă de rolul semantic ca rol concret jucat de un participant în situaţii reale sau imaginare, înafară de codificarea lingvistică a unor asemenea situaţii.  


REVITALIZAREA LIMBII INDIGENE ÎN SUA – O CAUZĂ PIERDUTĂ?

Posted On Oct 18 2011 by

Această lucrare discută starea actuală a limbilor indigene din SUA şi posibilităţile, iniţiativele şi semnificaţia revitalizării lor în condiţiile creşterii fenomenale şi dominaţiei limbii engleze. În ciuda rezistenţei aparente a acestor limbi la forţele de asimilare, faptul că ele nu sunt transmise noilor generaţii este văzut că cel mai mare pericol pentru menţinerea lor.  


O ABORDARE SEMIO-COMUNICATIVĂ A TRADUCERII TEHNICE

Posted On Oct 18 2011 by

Scopul acestei lucrări este de a încerca să „dea Cezarului ce e al Cezarului” atunci când se pune problema relaţiei dintre traducerea literară şi traducerea tehnică. Traducerea literară presupune competenţă lingvistică şi culturală. Traducerea tehnică necesită competenţă lingvistică şi educaţie tehnică.  


ÎN CĂUTAREA UNEI IMPOSIBILE AUTENTICITĂŢI. AUTOBIOGRAFIA ŞI FICŢIUNILE REALULUI

Posted On Oct 18 2011 by

  Ne propunem sǎ analizǎm câteva dintre motivele de ordin moral, psihologic, filosofic şi narativ care i-au determinat pe numeroşi scriitori şi teoreticieni sǎ punǎ la îndoialǎ statutul strict factual al autobiografiei. Scriitura autobiograficǎ se întemeiazǎ pe o contradicţie greu de surmontat : propunându-şi sǎ reflecte realitatea cu fidelitate, ea se vede constrânsǎ sǎ recurgǎ la strategii narative ficţionale. Însǎşi reprezentarea realului este problematicǎ : scriitura se dovedeşte adesea incapabilǎ sǎ-l surprindǎ, nereuşind decât sǎ-l transforme, astfel încât sǎ intre în tiparele narative. Cât despre limbaj, acesta îşi dovedeşte de cele mai multe ori opacitatea şi tendinţa de a deforma, fiind o …


LA URMA URMEI, «ASTA NU-I DECÂT LITERATURĂ » SIMULARE, MINCIUNĂ, MANIPULARE ÎN OPERA AGOTEI KRISTOF

Posted On Oct 18 2011 by

Caiet intim, mǎrturie, minciunǎ. Trei acte de scriiturǎ sau vorbire sunt folosite în opera romanescǎ a Agotei Kristof. Deposedat de rolul sǎu de decodor de sensuri, cititorul trece de la o pagina la alta, nefiind sigur decât pe dezorientarea sa. Acesta este afectat, transformat la nivelul conştiinţei sale, convertit în supravieţuitor al violenţei narative (Marie Bornand).


VOCE MASCATĂ, VICLENIE VERBALĂ ŞI MIRAJ AL SURSELOR ÎN CÂTEVA ROMANE POPULARE ROMÂNEŞTI

Posted On Oct 18 2011 by

Mistificatorul iubeşte aluziile, jocurile de cuvinte, ambiguitatea, suprapunerea şi inversarea semnificanţilor, cǎci acestea reprezintǎ tot atâtea mijloace de a testa perspicacitatea adversarilor. Ceea ce îl atrage totuşi este capacitatea lor de a evoca alte lumi, abia perceptibile sub stratul subţire de aparenţǎ pe care-l numim «realitate». Alegându-ne ca obiect de studiu câteva romane populare româneşti, ne propunem sǎ analizǎm intenţia diferitelor personaje mistificatoare în interiorul comunicǎrii manipulatorii, fǎrǎ a pierde din vedere motivaţiile discursurilor lor.  


« MISTIFICAREA VILLON » : VICLENIE, ÎNŞELĂCIUNE ŞI FICŢIUNE ÎN RECUEIL DES REPUES FRANCHES DE MAISTRE FRANÇOIS VILLON ET DE SES COMPAGNONS (1480-1500)

Posted On Oct 18 2011 by

Vom demonstra aici cum, la douǎzeci de ani dupǎ dispariţia lui François Villon, apare o legendǎ în care autorul devine personaj, pentru a-i învǎţa pe tovarǎşii  de sǎrǎcie sǎ obţinǎ mâncare prin viclenie, fǎrǎ sǎ trebuiascǎ a o plǎti. Monedǎ de schimb, cuvântul lui Villon şi al tovarǎşilor sǎi îi rǎsplǎteşte, prin ficţiune, pe cei înşelaţi. Studiul nostru se va structura pe trei axe : · Mistificarea literarǎ care constǎ în a transforma un autor dispǎrut în personaj literar. · Manifestǎrile vicleniei şi construirea unui discurs al mistificǎrii. · O interogaţie asupra lumii demistificate : în faţa unei lumi corupte (a …


PREFĂCĂTORIA, ULTIMĂ VALOARE A IUBIRII CURTENEŞTI ? ROLUL LUI GUILLEM DE NEVERS ÎN FLAMENCA ŞI AL ELVIREI ÎN CASTIA GILOS

Posted On Oct 18 2011 by

Mai mult decât adaptǎrile narative ale liricii trubadureşti, Roman de Flamenca şi Las novas de Castia Gilos sunt strict construite în jurul relaţiei triangulare formatǎ din Doamnǎ, amant şi soţul gelos. Evoluând într-o societate contaminatǎ de gelozie, îndrǎgostiţii vor fi nevoiţi sǎ recurgǎ la viclenie. Prefǎcǎtoria apare astfel ca o facultate ce permite pǎstrarea propriei integritǎţi într-o lume curteneascǎ denaturatǎ. Prin aceasta, ea devine ultima valoare a iubirii, cea care permite amanţilor sǎ trǎiascǎ cumva împotriva societǎţii şi sǎ se autodepǎşeascǎ eliminând gelozia.


SCHIMBĂRILE CULTURALE ALE AMERICII PRIN SLOGANURI ŞI TITLURI COCA-COLA

Posted On Oct 18 2011 by

Publicitatea, prin intermediul imaginilor, sloganurilor şi titlurilor, construieşte o anume realitate care reflectă mentalităţile şi atitudinile unei societăţi într-o anume perioadă din istorie. Pornind de la ideea că publicitatea este un indicator al atitudinilor, lucrarea analizează schimbările atitudinilor americanilor de-a lungul secolelor.  


SEMN, INDICE – INTRE VIZUAL SI INFERENTIAL IN ARGUMENTARE

Posted On Oct 18 2011 by

În momentul construirii discursurilor, locutorii furnizează şi informaţii pertinente pentru interpretarea acestora. În acest sens, termenii semn şi indice dau informaţii asupra modului în care locutorul interpretează datele în actul de argumentare. Ne propunem o analiză a înlănţuirilor de tipul X este semn/indice pentru Y pentru a vedea dacă aceste forme de desemnare a unei relaţii de dependenţă cauzală între două fenomene trimit la o folosire diferită care ar reflecta distincţia teoretică stabilită de Perelman şi Tyteca (2008).


SURSA INFORMATIEI IN DISCURSUL RAPORTAT: LES NOMS DE RAPPORT PRESOMTIFS

Posted On Oct 18 2011 by

Les noms de rapport présomtifs reprezintă o clasă de substantive al căror arhisemem este a spune/spusele şi care desemnează un act sau un eveniment discursiv rezumîndu-l. Cercetarea de faţă face parte dintr-un studiu mai amplu consacrat folosirii argumentative a expresiilor lingvistice ce desemnează sursa informaţiei în discurs pe baza clasificării acestor substantive în funcţie de mai multe criterii funcţionale.


BRUIAJE REFERENTIALE SI PERTURBAREA ENUNTARII IN DICURSUL TEATRAL AL LUI EUGENE IONESCO

Posted On Oct 18 2011 by

În teatrul lui Ionesco, suprapunerea a două sisteme de reprezentări, unul compatibil cu sistemul reprezentărilor din lumea non-fictivă iar celălalt, un sistem de reprezentări proprii lumii fictive, conduce la instalarea unor contradicţii între presupoziţiile de existenţă, factuale, logice şi ideologice proprii fiecărui sistem şi dă naştere unor bruiaje referenţiale.


DISCURSUL PUBLICITAR SI EXPLOATAREA FIGURILOR RETORICE

Posted On Oct 18 2011 by

Discursul publicitar modern îşi găseşte locul într-o lungă tradiţie care îşi are originile în antichitate. Retorica clasică îşi dovedeşte perenitatea în discursul publicitar ca metodă de exploatare a nevoilor şi dorinţelor membrilor societăţii de consum, nevoi şi dorinţe transferabile asupra obiectului căruia i se face publicitate.


PREDAREA DIVERSITĂŢII CULTURALE PRIN PROIECTE MULTIMEDIA

Posted On Oct 18 2011 by

Scopul acestei lucrări este de a analiza mass media ca pe ceva mai mult decât o aglomerare de imagini pasiv consumate de către studenţi. Contextul acestei cercetări a fost asigurat de lecţiile de studii culturale predate la Colegiul Naţional „Petru Rareş” din Suceava.  


ROLUL INDICATORILOR EVIDENŢIALI ÎN ARGUMENTARE

Posted On Oct 18 2011 by

Acest studiu abordează expresiile lingvistice ce trimit la o sursă de informaţie de natură senzorială utilizată ca sprijin argumentativ. Scopul cercetării este de a stabili un inventar minimal al indicatorilor evidenţiali de percepţie şi al rolului acestora în mărirea gradului de acceptabilitate al punctului de vedere susţinut de subiectul vorbitor.


NON COINCIDENTELE ACTULUI DE VORBIRE SI RAPORTUL LOR CU DIALOGISMUL IN OPERA UNUI SCRIITOR ROMAN MODERN

Posted On Oct 18 2011 by

Plecînd de la teoria analizei discursului propusă actualmente de Şcola franceză de lingvistică asupra noţiunii de non coincidenţă a actului de vorbire, ne propunem să aprofundăm această noţiune şi raportul său cu dialogismul lui Bahtin, să trecem în revistă figurile discursive reprezentative cu scopul de a le observa, de a le identifica şi de a le exploata ulterior într-un corpus literar.


AUTOBIOGRAFII ALE ÎNTÂLNIRILOR INTERCULTURALE SAU CUM POT FI ABORDATE INTERACŢIUNILE INTERCULTURALE. IMPLICAŢII PRIVITOARE LA PREDAREA COMPETENŢEI COMUNICATIVE INTERCULTURALE

Posted On Oct 18 2011 by

Lucrarea aduce în prim-plan probleme precum identitatea, cultura, diversitatea culturală şi interacţiunea interculturală aşa cum sunt ele reflectate prin prezentarea Autobiografiei Întâlnirilor Interculturale, în vederea creşterii necesităţii stabilirii unui obiectiv major în activitatea de predare de azi: dezvoltarea competenţei comunicative interculturale.


NOUA ORIENTARE PRODUSA DE PRAGMATICA IN TEORIA ARGUMENTARII

Posted On Oct 18 2011 by

Abordarea pramatică în studiul argumentării vizează analiza procedeelor care transformă actul de vorbire al oratorului în act de comunicare, punînd în scenă actori a căror activitate este supusă unei influenţe constante şi reciproce.


PRODUCEREA ŞI ORDINEA DISCURSULUI

Posted On Oct 18 2011 by

În prezentul articol ne propunem să arătăm că discursul (o simplă conversaţie, un pamflet politic, un roman, etc.), ca macro-act de limbaj, este constituit dintr-o suită de enunţuri. Pe de altă parte, ne propnem să arătăm ca discursul reglementează ordinea limbajului; el cracterizeză modul în care locutorul vorbeşte, aspectul expresiei, stilul actului locuţionar, în timp ce enunţul reprezintă ordinea cuvintelor ca lucruri desemnate.


XENISME FRANCEZE IN LIMBA ROMANA

Posted On Oct 18 2011 by

După lente acumulări, limba română a cunoscut un ritm rapid în procesul de inovare lexicală şi o largă deschidere spre alte limbi, printre care se remarcă limba franceză. În prezentul articol facem cîteva observaţii cu privire la împrumutul lexical francez în limba română actuală.


MARCI LINGVISTICE ALE UNEI IDENTITATI ORTODOXE IN FRANTA

Posted On Oct 18 2011 by

Ne propunem să punem în evidenţă cîteva tipuri de mărci lingvistice (ce vor fi studiate mai ales la nivel lexical) definitorii pentru ceea ce s-ar putea numi o identitate ortodoxă manifestată în limba franceză, în spaţiul geografic şi cultural al Franţei.


EXPRIMAREA ANTONIMIEI PREFIXALE TI PREFIXOIDALE IN LIMBAJUL DREPTULUI FRANCEZ

Posted On Oct 18 2011 by

Cercetarea lingvistică asupra dezvoltării relaţiilor de antonimie prin intermediul structurilor derivaţionale a termenilor opozabili se dovedeşte a fi aspectul esenţial în studiul raporturilor antonimice a sistemelor terminologice.


ACTUL DE A MINCA SUB SEMNUL ETICII POPULARE. STUDIU ETNOLINGVISTIC

Posted On Oct 18 2011 by

Locul fundamental pe care hrana îl ocupă în existenţa oricărei fiinţe umane este ilustrat şi la nivelul limbii, alimentaţia fiind ferm ancorată în cultură, purtătoare a unui puternic reper identitar.


LIMBAJUL INTRE JOCURI SI MITOLOGIE SEDIMENTATA: FORMA DE VIATA SI CONSTRUCTIE IDENTITARA

Posted On Oct 18 2011 by

Filosofia limbajului a lui Wittgenstein este o gîndire a uzajului a cărei complexitate trebuie înţeleasă. Limbajul este înţeles între jocuri şi formă de viaţă, între o exigenţă gramaticală şi o atenţie acordată aspectelor. Miza acestei intervenţii este de a arăta modul în care semnele particulare ale formei noastre de viaţă sînt depozitate şi uzitate în jocurile noastre de limbaj.


DESPRE CONSTRUCTIA RETORICO-DISCURSIVA A IDENTITATILOR TAUTOLOGIGE. DE LA SINGULARITATEA ACTUALIZARII LA PLURALITATEA ACTUALIZABILULUI

Posted On Oct 18 2011 by

Această investigaţie asupra construcţiei retorico-discursive a identităţilor tautologige se bazează pe implicaţiile de natură intelectivă care decurg, în cazul general al creării sensului, din relaţia conceptuală particulară care se stabileşte între singularitatea actualizării şi pluralitatea actualizabilului.


“13 POUR PORTER BONHEUR” SAU TEATRUL CA SPAŢIU FEDERATOR

Posted On Oct 18 2011 by

“13 pour porter bonheurˮ este un exemplu de ceea ce s-ar putea numi sfîrşitul textocraţiei şi al hegemoniei autorului, înscriindu-se într-un fel de demers postmodernist aparte. Încă din anii 60, practicienii teatrului simt nevoia de nu mai fi interpreţii unui text sau a unei viziuni despre lume ci de a se exprima ei înşişi. Pentru fondatorii Living Theatre-ului sau ai Open Theatre-ului, de exemplu, nu mai e vorba despre un spectacol ci de un proces de elaborare, e o ceremonie în care textul nu mai are întîietate, permiţîndu-i actorului să se elibereze prin intermediul grupului.


ÎNTRE TEXT SI REPREZENTARE: O VIATA AMBIGUA IN OH LES BEAUX JOURS DE SAMUEL BECKETT

Posted On Oct 18 2011 by

Tema sfîrşitului lumii şi cea a revenirii la o viaţă nouă predomină în analiza noastră a subiectului becketian în piesa Oh les beaux jours. Scena becketiană, prin îngroparea aproape totală a personajului Winnie, este traversată de imaginea obsedantă a declinului vieţii. Deşi Winnie se prezintă pe scenă ca Moartea personificată, ea rămîne o fiinţă umană pe care o putem identifica, chiar dacă unele semne creează o iluzie fantastică care o fac să pară bizară şi străină.


DRAMA SI DROMENON. O (ANTI)POETICA: NUVELELE LUI MIRCEA ELIADE

Posted On Oct 18 2011 by

Plecînd de la cîteva nuvele (19 Trandafiri, În curte la Dionis, Incognito la Buchenwald, Uniforme de general) avem în vedere două aspecte ale scriiturii lui Mircea Eliade: mai întîi, poetica teatrală – mai mult sau mai puţin implicită – pe care aceste nuvele o pun în evidenţă; îna al doilea rînd, reminiscenţele unei mitologii gnostice, ale cărei urme ele le păstrează


IDENTITATEA SUB SEMNUL INTREBARII

Posted On Oct 18 2011 by

Nichita Stănescu, poet român de o originalitate agresivă, impresionant prin forţa imaginilor poetice şi prin spontaneitatea limbajului, vede în poezie o componentă fundamentală a existenţei, un fel de magie care se găseşte în fiecare om, capabilă să-l scoată din neant, din haos şi să-i reveleze adevărul.


IDENTITATE PERFORMATIVA SI SEMNE CORPORALE. DE LA BUTLER LA ORLAN

Posted On Oct 18 2011 by

În ce fel performanţa artistică poate pune sub semnul întrebării şi deplasa idealurile normative care delimitează identitatea? Judith Butler inventează conceptul de performativitate corporală pentru a arăta că modul în care ne manifestăm identitatea este determinat de operatori încrucişaţi ai genului şi ai rasei în calitate de marcatori culturali care repetă injoncţiuni convenţionale pentru a stiliza corpul individual dînd impresia unei identităţi interne. Cunoscută petru intervenţiile chirurgicale plastice pe propria-i faţă, Orlan a realizat autoportrete graţie tehnologiilor digitale de tratare a imaginii.


CĂUTARE IDENTITARĂ ŞI « ANGAJARE » ÎN ROMANELE ISTORICE ALE LUI JEANNE BOURIN

Posted On Oct 18 2011 by

In universul romaenelor istorice referitoare la Evul Mediu, opera lui Jeanne Bourin apare ca o prezenţă inedită. Autoarea rupe complet cu tradiţia, alegând să reprezinte socieatea medievală prin intermediul unui personaj novator, cvasi necunoscut, burghezul, pe care aceasta îl transformă în personaj emblematic al operei sale. Tocmai această fiinţă umană oscilând neîncetat între tradiţiile ancestrale şi creştinism, între teama de păcat şi speranţa de mântuire, « angajată » într-o cruciadă spirituală pe care o duce împotriva temerilor sale şi a sa însăşi ne propunem să o analizăm în lucrarea noastră.


VARIUM ET MUTABILE SEMPER FORMA. (DE)CONSTRUCŢIA EULUI ÎN BEL-AMI DE GUY DE MAUPASSANT

Posted On Oct 18 2011 by

Expresie a unei frivolităţi bine temperate, moda îşi distribuie energiile între corp, identitate, obiect(e), artă(e), cod(uri), industrii ale aparenţelor, sisteme de valori. Literatura secolului al XIX-lea nu rămâne impasibilă în faţa fenomenului modei iar autorii francezi şi alţii se străduiesc fie să teoretizeze o mişcare de civilizaţie greu de cuprins şi să înţeleagă, fie să-şi îmbrace/dezbrace personajele spre a le face mai credibile şi mai expresive. Câteva nume jalonează – teoretic vorbind – acest demers : Baudelaire, Balzac, Gautier. De aceea studiul despre construcţia identitară de-a lungul vestimentaţiei va avea un corpus literar – romanul Bel-ami de Guy de Maupassant.


ÎNCEPUTURILE COMPARATISMULUI ÎN LITEARTURA ROMÂNĂ : DUMITRU POPOVICI

Posted On Oct 18 2011 by

Lucrarea noastră are drept obiect viaţa şi activitatea lui Dimitrie Popovici, profesor la universitatea din Cluj şi pionier al criticii comparatiste româneşti. Gândirea critică a profesorului clujean se integrează în fluxul problemelor importante ale criticii europene (Şcoala formaliştilor ruşi, critica structuralistă) şi în orientările criticii româneşti (Ibrăileanu, G. Călinescu, T. Vianu, D. Caracostea). Concluzia lucrării noastre va fi legată de ideea că D.Popovici este un gânditor polivalent dotat cu un spirit creator şi călăuzit de valorile culturii universale.


ECHIVOCUL GENERIC AL « NOILOR COMEDII » FRANCEZE : EXEMPLUL PIESEI LES BAIGNEUSES DE DANIEL LEMAHIEU

Posted On Oct 18 2011 by

Rupând legătura cu elementele caracteristice ale comediilor tradiţionale, la graniţă cu drama, Les Baigneuses de Daniel Lemahieu exploatează echivocul generic. Va fi vorba de examinarea acestui echivoc dintr-un punct de vedere formal – şi nu tematic – pentru a înţelege cum evită această piesă presupunerile şi aşteptările legate de genul comediei.


IDENTITĂŢILE SUNT OARE UCIGAŞE ?

Posted On Oct 18 2011 by

Funcţie combinatorie instabilă, construcţie permanentă fără să fie o esenţă imuabilă dată o dată pentru totdeauna, sau o moştenire cu tot ce poate să comporte pozitiv sau negativ, identitatea a reprezentat din zorii umanităţii un subiect de cercetare pentru specialişti din toate domeniile care au intenţionat să descifreze misterul naturii umane, să descopere în ce constă identitatea unei persoane şi să vadă cum este structurată, care sunt indicatorii cei mai importanţi care o alcătuiesc, care sunt pericolele cele mai evidente care riscă să o perturbe. In această comunicare ne propunem să prezentăm câteva aspecte teoretice ilustrate apoi de punctul de …


MICHEL LEIRIS: FEMEIA – « NELINIŞTITOARE CIUDĂŢENIE »

Posted On Oct 18 2011 by

În scrierile sale autoreferenţiale, Michel Leiris încearcă să-şi formeze o imagine mai clară de sine prin contactul cu alteritatea feminină. Figura femeii suscită din totdeauna adoraţia, seducţia şi teama. Simbol ambivalent al fecundităţii şi al morţii, femeia imaginară a fost de-a lungul vremii divinizată sau detestată şi Leiris o priveşte mereu cu teroare şi fascinaţie în căutarea sa îndârjită de a-şi regăsi eul reflectându-se în oglinda pe care o reprezintă fiinţa de alături fără de care n-ar exista conştiinţa identităţii. Intenţia noastră este de a studia aici diversele metamorfoze suferite de feminitate în autobiografia lui Leiris, de la blânda şi …


NICĂIERI ESTE ALTUNDEVA : PARADIGME IDENTITARE ŞI ALTERITATE ÎN OPERA LUI EDOUARD GLISSANT

Posted On Oct 18 2011 by

Edouard Glissant apare ca unul dintre scriitorii francofoni – în sensul literal al termenului, căci el refuză şi combate accepţiunile în mod obişnuit admise ale conceptului de « francofonie » – care a ştiut să se confrunte cu cel mai mare număr de genuri literare. In critica sa, Glissant încearcă să ajungă la o adeziune parţială la instanţele modernismului dezvoltând ansamblul operei sale potrivit a trei axe diferenţiate. Obiectul acestui articol este acela de a explicita orientarea acestora desigur nu de manieră exhaustivă ci care să aducă o lumină generală aupra angajării lui Glissant atât în plan estetic cât şi intelectual.


FRANCOFONIE ŞI INTERDISCIPLINARITATE : ELEMENTE ALE UNEI REFLECŢII EPISTEMOLOGICE

Posted On Oct 18 2011 by

Acest articol intenţionează să analizeze câteva dintre problemele întâlnite în domeniul « studiilor francofone » care tind să se polarizeze în jurul evenimentului colonial care nu este totuşi decât unul dintre aspectele francofoniei. El propune aşadar o ruptură epistemologică care ar trebui să conducă la o mai bună luare în considerare a istoricităţii literaturilor în franceză.


INTEGRAREA BASARABIEI ÎN PATRIMONIUL NAŢIONAL. ASPECTE GENERALE

Posted On Oct 18 2011 by

Ne propunem să aducem în discuţie integrarea şi încorporarea economică şi socială a Basarabiei în România Mare, după 1918, rezultat istoric al activităţii materiale a poporului român. Si aceasta deoarece pe fondul unor grave distrugeri de război diferitele componente ale economiei, diferitele ramuri şi sub ramuri nu se articulau automat căci ele proveneau din unirea unor provincii cu statut politic şi administrativ diferit.


POLITICA LUI N. HRUŞCIOV ÎN RSSM

Posted On Oct 18 2011 by

In acest articol sunt prezentate schimbările structurale care au avut loc în Sovietul Suprem, în guvernul şi partidele din Moldova între 1940 şi 1965. Este descrisă  de asemenea politica contradictorie a lui Hruşciov cu privire la autorizarea politică a Moldovei. Din păcate trebuie să remarcăm că acest subiect este insuficient studiat în lucrările ştiinţifice sovietice cu excepţia operelor lui V. Diablo, V. Ivanov, A. Lazarev, A. .Surilov, N. Stratulat et A.Surilov.


RESPONSABILITATEA SOCIALĂ A ÎNTREPRINDERILOR : CONCEPT ŞI PRACTICI

Posted On Oct 18 2011 by

Responsabilitatea socială a întreprinderilor reprezintă fundamentul vieţii sociale, un concept frecvent utilizat în zilele noastre. Văzută ca o strategie de marketing, responsabilitatea socială este considerată de majoritatea specialiştilor drept o oportunitate special creată spre întărirea sau ameliorarea reputaţiei unei organizaţii. Vom examina care sunt principalele beneficii ale responsabilităţii sociale a întreprinderilor şi în acelaşi timp riscurile acestei activităţi.


O VIZIUNE INTEGRATIVĂ A RESPONSABILITĂŢII INTREPRINDERILOR

Posted On Oct 18 2011 by

Articolul nostru se referă la câteva aspecte legate de conceptul de responsabilitate socială în întreprinderi. De-a lungul anilor, acest termen a dobândit mai multe semnificaţii, de la obligaţia impusă de un comportament abuziv al întreprinderilor la necesitatea unei participări active în interiorul societăţii. Civismul întreprinderilor pare să reprezinte nu numai un ghid al bunelor maniere după care se conduc acţiunile organizaţiilor ci exercită o mare influenţă asupra imaginii lor, a reputaţiei sau a performanţei financiare. Alegerea unei atitudini responsabile din punct de vedere social nu garantează automat succesul şi adeseori este însoţită de riscuri majore. Viziunile opuse privind responsabilitatea socială …


O STRATEGIE DE CREARE A MĂRCII LOCULUI: CAZUL EGIRDIR, TURCIA

Posted On Oct 18 2011 by

Jensen menţionează „strategia de creare a mărcii locului” ca pe o strategie de dezvoltare a oraşului recunoscută la nivel global. În acest studiu, cetăţenii şi autorităţile locale ale unui orăşel aşezat pe malul unui lac, cu o orientare economică şi culturală puternică, au dorit ca oraşul să fie identificat ca „oraş universitar”.  


ADAPTAREA EULUI CONTEMPORAN LA DIVERSITATEA CULTURALĂ SAU EROII-CĂLĂTORI AI LUI MALCOLM BRADBURY

Posted On Oct 18 2011 by

Personajele lui Malcolm Bradbury sunt foarte evident supuse unor experienţe prin care identitatea le este transferată în alte teritorii culturale, unde ele simt direct şocul noilor civilizaţii şi mentalităţi. Noul eu este prezentat într-o căutare permanentă de pivoţi intrinseci şi extrinseci, de pasivitate şi implicare, de observaţie şi acţiune, de acceptare şi respingere a noilor marcatori culturali.  


ISTORIA, MEMORIA ŞI REDAREA LOR NARATIVĂ ÎN ROMANUL BELOVED

Posted On Oct 18 2011 by

E un lucru evident că Toni Morrison foloseşte, în toată opera ei, tehnici narative menite să investigheze şi să exploreze probleme teoretice (sociale, filozofice sau de altă natură) caracteristice sfîrşitului sec. al XX-lea. Prezenta lucrare este nu atât o lucrare despre istorie sau psihologie, cât este o lucrare despre redarea lor narativă şi implementarea lor artistică în textul lui Morrison.


PAUL ZARIFOPOL ŞI “CRITICA LA PERSOANA ÎNTÂI”

Posted On Oct 18 2011 by

Această lucrare are două părţi. În prima, discut controversa dintre dogmatism şi impresionism, enumerând avatarurile criticii subiective de la Anatole France la cei mai recenţi teoreticieni ai eseului. În a doua parte, analizez critica lui Paul Zarifopol, concentrându-mă pe eseul lui, Gusturi şi judecăţi (O notă despre Proust).  


AIDA VRIONI – UN JURNAL DE RĂZBOI

Posted On Oct 18 2011 by

Aida Vrioni (pe numele ei adevărat, Maria Mateescu) s-a născut la Ploieşti, în 1886. A scris povestiri şi schiţe de la vârsta de 15 ani, iar în 1904 a devenit prima femeie jurnalist din România. Primul ei jurnal datează din primul război mondial, fiind o sinceră mărturie despre momente trăite dramatic, dar cu speranţă şi încredere.  


LOCALUL ŞI UNIVERSALUL: O RELECTURĂ A ROMANULUI “NOAPTEA PE CALEA FERATĂ A CĂII LACTEE” DE KENJI MIZAYAWA

Posted On Oct 18 2011 by

Cartea analizată în lucrarea de faţă este o lucrare de succes aparţinând unuia dintre cei mai apreciaţi autori japonezi, Kenji Mizayawa (1896 – 1933). Studiul se concentrează asupra chestiunii translatabilităţii într-un mediu cultural anume.  


ÎNŢELEPCIUNEA SOFIEI: REEVALUAREA VALORILOR MORALE FEMININE ÎN CULTURA ENGLEZĂ DIN SEC. AL XVIII-LEA

Posted On Oct 18 2011 by

Lucrarea explorează modul în care literatura şi scrierile filozofice din Anglia sec. al XVIII-lea au reprezentat un mijloc de reformare a moravurilor şi manierelor oamenilor. Virtuţile asociate cu feminitatea în Anglia sec. al XVIII-lea au fost comunicate şi reconsiderate de numeroşi scriitori, iar noi ne concentrăm aici pe Mary Wollstonecraft, Henry Fielding şi Samuel Richardson.  


“FAIR IS FOUL AND FOUL IS FAIR”: POETICA RĂULUI ÎN MACBETH DE WILLIAM SHAKESPEARE

Posted On Oct 18 2011 by

Lucrarea îşi propune să analizeze tipul de poeticitate ce guvernează tragedia Macbeth de William Shakespeare. Stilistica discursului vrăjitoarelor revelează structuri distructive ascunse care corup cuvintele şi sensurile. Tragedia lui Macbeth nu e numai o tragedie a ambiţiei şi mâniei necontrolate, dar şi o tragedie a codificării şi decodificării imaginilor şi metaforelor.  


FEMEIA ÎNTRE CREŞTINISM ŞI PĂGÂNISM ÎN OPERA LUI HEINRICH MANN

Posted On Oct 18 2011 by

Această lucrare conţine exemple de figuri feminine mitologice şi biblice (atât din Vechiul, cât şi din Noul Testament) şi reprezentările lor în unele dintre romanele lui Heinrich Mann la fin de siècle. Sexualitatea făţişă a eroinelor este o dovadă a revoltei împotriva falsei pudori sau a bigotismului societăţii de la sfârşitul sec. al XIX-lea şi un semn de emancipare.  


UN EROU CIVILIZATOR DIFERIT DE CEILALŢI…

Posted On Oct 18 2011 by

Individul deghizat s-a impus în literatură ca un personaj care se amuză jonglînd cu propia sa identitate, un ins căruia îi place să se ascundă în spatele unei măşti şi să îmbrace diferite costume, altele decît ale sale, pentru a glumi şi a juca feste „oamenilor serioşi” sau persoanelor prea naive.


SIMBOLISTICA PARFUMURILOR ŞI IMAGINARUL SOCIAL ÎN CESAR BIROTTEAU DE BALZAC

Posted On Oct 18 2011 by

Element constitutiv al imaginarului social, parfumul reprezintă, încă din Egiptul antic, răspunsul corpului la constrîngerile şi/sau stimulii de ordin fizic, psihic, religios, economic, simbolic. Demersul meu va fi în mod necesar istoric şi, într-o a doua etapă a analizei, sincronic. Momentul ales aparţine primei jumătăţi a secolului al XIX-lea, autorul este Honore de Balzac şi textul de referinţă este Cesar Birotteau.


DISCURSUL PUTERII/PUTEREA DISCURSULUI: STUDIU AL UNUI ACT-CHEIE AL ANTIGONEI DE J. ANOUILH

Posted On Oct 18 2011 by

Piesa Antigone poate fi considerată drept o ilustrare perfectă a dezbaterii sociologilor cu privire la problema autorităţii şi a puterii, în raportul lor cu discursul: rolurile discursive sînt o simplă manifestare a rolurilor sociale, sau de fapt rolurile discursive creează rolurile sociale?  


MITOLOGIE EROI-CENTRICĂ ÎN SECOLUL AL XIX-LEA. ANDRE GIDE

Posted On Oct 18 2011 by

Parcurgând opera gidiană, o evidenţă se impune cititorului: scriitura lui Andre Gide face apel la mit, mai ales la mitul clasic greco-roman. Această predominanţă a mitului se manifestă în două direcţii: una explicită, materializată în reluări fidele ale miturilor antice, alta implicită, vizibilă în proiecţiile mitice care se lasă descoperite la nivelul povestirii, dar şi la nivelul personajelor.


MORAL ŞI AMORAL ÎN POVESTIRILE FANTASTICE ALE CORRINEI BILLE

Posted On Oct 18 2011 by

Originalitatea scriiturii Corrinei Bille constă în crearea unui univers situat la intersecţia realului, bizarului şi fantasticului, unui univers populat cu personaje stranii, sălbatice, instinctive. Cititorul devine complicele naratoarei în demersul său de a răsturna morala cotidiană şi de a instaura ciudăţenie şi ambiguitate în lumea reală.


IONESCO, IDEOLOGUL DIN JURNALE

Posted On Oct 18 2011 by

Scopul principal al acestui articol este de “a lua pulsul” ideologiei în fiecare din cele trei jurnale ale lui Ionesco, încercînd să studiem modul de inserare a discursului social, a discursului celuilalt în propriul său discurs pentru a pune în evidenţă rolul pe care acestea îl joacă în economia jurnalelor ionesciene.  


LIMBAJUL IMAGINII ÎN AUTOBIOGRAFIA LEIRISIANĂ

Posted On Oct 18 2011 by

Ne propunem să analizăm modul în care autobiograful Michel Leiris, mare amator de artă, înţelege să valorizeze vizualul în scrierile sale personale. Străduindu-de deseori să pună în evidenţă similitudinile şi diferenţele între imagine şi cuvînt, scriitorul găseşte în pictura cubistă o sursă de inspiraţie, o estetică nouă fondată pe gustul pentru concret, pe fragmentarea realului şi pe căutarea misterului în detaliile nesmnificative ale cotidianului.  


CONSIDERAŢII ASUPRA CAPACITĂŢII ŞI LIMITELOR PRIVIRII ARTISTICE

Posted On Oct 18 2011 by

Integrîndu-se în sfera cercetărilor semantice şi sintactice a vizualului, contribuţia noastră propune un răspuns la întrebarea în ce măsură o hermeneutică a privirii este susţinută de problematica gîndirii. Altfel spus, în ce măsură şi în ce mod o operă de artă devine o sursă de producere a sensului.


DISOLUŢIA GENURILOR ARTISTICE, FUNCŢIA SOCIALĂ ŞI AUTONOMIA ARTEI

Posted On Oct 18 2011 by

Autonomia artei presupune ca arta să fie un domeniu perfect închis, net distins de restul activităţilor umane. John Dewey este unul dintre primii care au respins ideea că arta este o entitate cu proprietăţi intrinseci, insensibilă la mediul instituţional, cultural, social şi care au considerat-o ca fiind în mod fundamental eteronomă.


HOMO LUDENS: ANARHIA UNUI EU/JOC POLIFONIC. DE LA RITUAL LA POETICILE TEATRALE DIN SECOLUL XX

Posted On Oct 18 2011 by

Este posibilă degajarea unui model trascultural al reprezentării dramatice? Sîntem de părere că polifonia este un concept care ne ajută să răspundem la această întrebare, putîndu-ne fi de folos în analiza mecanismului discursiv al reprezentării.  


CINETICA SEMNELOR ÎN TEATRUL LUI TARDIEU

Posted On Oct 18 2011 by

Interesul şi fascinaţia pe care le exercită spectacolul de teatru se nasc din coprezenţa unei tendinţe iniţiale, aceea de a face ca un text să fie jucat de actori, şi de o pletoră de propensiuni adiacente. Nu ne propunem în prezentul articol un studiu semilogic, ci un studiu al semnelor plecînd de la două dintre aspectele lor care au legătură cu compartimentele fondatoare ale textului şi ale reprezentării: limba şi gestualitatea.


RE-PREZENTARE ŞI RESURECŢIE A SUBIECTULUI CONTEMPORAN: WOYCECK SAU ÎNCEPUTUL DE A FI

Posted On Oct 18 2011 by

Termenul de re-prezentare teatrală se asociază, metaforic vorbind, cu termenul de resurecţie, adică cu ideea unei reîntoarceri la viaţă pe o scenă de teatru. Subiectul este spectacular re-prezentat, prezentat din nou. Reprezentarea originară a subiectului teatral se îmbibă cu forţele vii ale unui real scenic marcat de vid betonat pe care îl asociem cu moartea şi la care facem referire în punerea în scenă a lui Thomas Ostermeir în Avignon a piesei Woyzeck de Georg Buchner.


LES BELLES-SOEURS DE MICHEL DE TREMBLAY – PRODOM AL UNEI REVOLUŢII SOCIALE

Posted On Oct 18 2011 by

În anul 2008 s-a sărbătorit a patruzecea aniversare a creării piesei Belles-Soeurs a lui Michel de Tremblay. Această piesă joacă un rol capital în istoria teatrului din Quebec, putînd fi văzută nu numai ca un portret exact al societăţii din acea epocă, dar şi ca simptom al revoluţiei sociale în fază incipientă în acel moment.


“ÎŢI SPUN DUMNEAVOASTRĂˮ. RAPORTAREA LA DIVINITATE ÎN FRANCEZĂ ŞI ÎN RUSĂ ÎN MEMORIILE LUI N. BERDIAEV“ÎŢI SPUN DUMNEAVOASTRĂˮ. RAPORTAREA LA DIVINITATE ÎN FRANCEZĂ ŞI ÎN RUSĂ ÎN MEMORIILE LUI N. BERDIAEV

Posted On Oct 18 2011 by

Fiu al unui nobil rus şi al unei mame de origine franceză, Nikolaï constată că există diferenţe între modalităţile de a se adresa lui Dumnezeu în tradiţia catolică şi confesiunea ortodoxă rusă. Această amintire va ramîne gravată în mintea lui şi va determina în parte viziunea sa asupra raporturilor între Orient şi Occident.


JOSEPH CONRAD ŞI MODERNISMUL

Posted On Oct 18 2011 by

În prezentul articol îmi propun să analizez, plecînd de la două opere literare şi de la corespondentele lor cinematografice: Heart of Darkness (1899) şi Lord Jim (1900) care au generat respectiv Apocalypse Now de Francis Ford Coppola (1977) şi Lord Jim de Richard Brooks (1965), mentalitatea colectivă produsă de imperialismul britanic şi breşa lingvistică deschisă de Conrad în imaginrul literar al epocii, deschidere pe care ne-o putem imagina ca pe una din bazele aventurii moderniste şi ca pe o nouă privire asupra istoriei contemporane.  


EXILUL: MOD DE VIAŢĂ

Posted On Oct 18 2011 by

Exilul descrie traiectoria geografică şi simbolică datorată separării şi înderpărtării de solul natal, el este prin definiţie ruptura cu originile. Exilatul trebuie să se adapteze la un alt univers spaţial, mental şi langajier. Autorii care au ales acest subiect stabilesc o legătură între noţiunea de exil şi cea de identitate distrusă (în bucăţi).


LEGITIMITATE ŞI ICONICITATE

Posted On Oct 18 2011 by

Dinamica instituţională susţinută de luptele pentru decolonizare a pus în prim plan un anumit număr de scriitori/teoreticieni care au devenit veritabile simboluri producînd efectul de teorie care se perpetuează în cadrul postcolonialismului. Ne gîndim aici în mod special la rolul lui Sartre, Fanon sau Memmi în definirea şi deci a legitimării figurii scriitorului anticolonial, ceea ce determină atît istoria literaturii africane cît şi contururile corpusului ei.


SUBIECTIVITATE COLECTIVĂ ÎN COMUNICAREA INTERCULTURALĂ

Posted On Oct 18 2011 by

Interacţiunea comunicativă pune în evidenţă dimensiunea intersubiectivităţii în elaborarea enunţării. Reuşita comunicaţională nu e posibilă dacă subiectul vorbitor nu se vede în interacţiune cu celălalt.


MESAJUL ICONIC ŞI POTENŢIALUL SĂU INFORMATIV ÎN CONTEXTUL DISCURSULUI ŞTIINŢIFIC AL REVISTELOR DE VULGARIZARE A ŞTIINŢELOR ÎN ROMÂNIA

Posted On Oct 18 2011 by

Evoluţia ştiinţelor contemporane, proliferarea disciplinelor de frontieră, apariţia noilor paradigme au condus la un grad înalt de absractizare. Acest studiu pune în evidenţă rolul mesajul iconic în discursul ştiinţific în cazul a patru reviste româneşti de vulgarizare a ştiinţelor, iconicitatea fiind o modalitate de a gîndi şi de a comunica.


ACCENTUAREA UNILATERALISMULUI AMERICAN

Posted On Oct 18 2011 by

Studiul nostru se axează pe accentuarea unilateralismului american ca politică tradiţională în faţa noilor provocări ale secolului XXI.


PR-UL, ÎNTRE TEORIE ŞI PRACTICĂ

Posted On Oct 18 2011 by

Relaţile publice reprezintă un instrument redutabil, esenţial pentru a pune în evidenţă toate articulaţiile unei societăţi. Relaţiile publice îşi confirmă din ce în ce mai mult rolul incontestabil în satisfacerea tuturor provocărilor zilelor noastre: pot rezolva o problemă, o situaţie de criză, pot promova o idee sau pot evita producerea unei catastrofe.  


IMAGINEA POLITICIANULUI ÎN CAMPANIA ELECTORALĂ

Posted On Oct 18 2011 by

Ne propunem să analizăm imaginea pe care politicienii vor să o promoveze în campania electorală prin diferitele strategii şi instrumente de marketing politic pentru a obţine notorietate şi pentru a-şi consolida credibilitatea.  


LECTURA UNUI ARTICOL DE PRESĂ SOCIO-PSIHO-ECONOMIC

Posted On Oct 18 2011 by

Metodele de exprimare şi de comunicare în situaţii profesionale variate fac obiectul pedagogiei active actuale care doreşte să răspundă nevoilor de exprimare ale celor care învaţă limba franceză ca limbă străină în vederea îmbunătăţirii capacităţilor lor de comunicare în lumea de astăzi, din ce în ce mai complexă şi mai specializată.  


ELABORAREA PROGRAMELOR PENTRU FOS. CÎTEVA PRINCIPII METODOLOGICE

Posted On Oct 18 2011 by

Franceza prin Obiective Specifice (FOS) se adresează unui public obligat să achiziţioneze, cel mai rapid posibil, cunoştinţe, priceperi şi comportamente care să îi permită să facă faţă diverselor situaţii ale vieţii sociale şi profesionale. În acest context, elaborarea unor referenţiale de competenţe lingvistice şi a unor programe de FOS se dovedeşte din ce în ce mai necesară.  


CÎTEVA CONSIDERAŢII ASUPRA CONŢINUTURILOR NON INFORMATIVE ÎN FUNCŢIONAREA ÎNTREBĂRILOR

Posted On Oct 18 2011 by

Considerată, cel mai adesea în gramatica tradiţională, ca o cerere de informaţie, întrebarea dezvăluie, prin comportamentul său interactiv, conţinuturi non informative care se plasează la mai multe niveluri ale enunţării. Oricare ar fi contextul, întrebările ţes relaţii implicite între interlocutori, descriu şi/sau construiesc cadrul discursiv.


DISCURS DIDASCALIC ŞI PRACTICĂ CRITICĂ: CÎND TEATRUL VORBEŞTE DESPRE TEATRU ŞI LUME

Posted On Oct 18 2011 by

Numit paratext, strat al textului teatral nepronunţat pe scenă chiar text secundar, textul didascalic funcţionează, pe de o parte, ca urmă a vocii auctoriale şi, pe de altă parte, ca un material care determină, sau cel puţin condiţionează, enunţarea şi reprezentarea textului dramatic. Iniţial destinat să ramănă în afara scenei, să nu fie perceput în mod explicit de către spectator, textul didascalic apare însă în mod frecvent pe scena teatrală contemporană.


DISCURS TEATRAL ŞI ENUNŢARE

Posted On Oct 18 2011 by

Ne propunem să analizăm in prezentul articol funcţionarea particulară a limbii franceze în construirea unui enunţ ce exprimă o propoziţie trimiţînd la o situaţie de enunţare de un tip special. Tipurile de discurs luate în discuţie trimit respectiv la ceea ce pot spune personajele unei scene dramatice (replicile), la elementele descriptive sau performative furnizate de autor lectorului/regizorului (didascaliile), dar şi la comentariul sau parafrazele susceptibile de a fi produse ad libitum în cadrul unui comentariu in situ, în special de către un regizor.  


CÎND CUVINTELE NU VIN DE LA SINE

Posted On Oct 18 2011 by

Plecând de la noţiunea de modalizare autonimică definită de J. Authier-Revuz, ne propunem să analizăm apariţia, la suprafaţa enunţurilor personajelor lui Ionesco, a unei eterogenităţi, a unei non coincidenţe care este, de altfel, constitutivă oricărui act de enunţare.  


POTENŢIALUL COMUNICATIV AL POLITEŢII

Posted On Oct 18 2011 by

Politeţea este un fenomen lingvistic cu o influenţă foarte mare asupra producerii discursului dat fiind că principiile care o susţin ne obligă să facem anumite alegeri lingvistice. Impunînd interactanţilor să se supună legii supreme, aceea de “a se menaja reciproc”, politeţea se naşte dintr-o preocupare socială în vederea stabilirii relaţiilor cu ceilalţi.


VOCEA EMIŢĂTORULUI

Posted On Oct 18 2011 by

Performanţele comunicative ale subiecţilor vorbitori au în vedere capacitatea acestora de a prevedea efectele unei enunţări într-un context dat; aceste performanţe sînt condiţionate de cunoaşterea lumii, cunoaştere care pare a fi independentă de activitatea langajieră.  


UN PORTAL DE OFERTE DE LOCURI DE MUNCĂ ÎN 2008: IMAGINI, IMAGINAR ŞI CUVINTE INTERACTIVE

Posted On Oct 18 2011 by

În ce fel vizualul, pe pima pagină a unui portal de oferte de locuri de muncă, poate genera un imaginar vizual stimulant şi atractiv în care partenerii interesaţi îşi joacă/confundă rolurile în spaţiul interactiv al ecranului? Plecînd de la portalul www.monster.ca, considerăm că este posibil să se degajeze articularea unui limbaj vizual simplu şi eficace care traduce un imaginar legat de piaţa muncii.


PECETEA ADEVĂRULUI

Posted On Oct 18 2011 by

Prezentul articol, ce are drept corpus o serie de interviuri radiofonice ale unor oameni politici, vizează să demonstreze că: pe de o parte răspunsurile date lasă să transpară realităţi care se vor vrea perceptibile şi care se vor dovedi a fi foarte orientate şi subiective şi, pe de altă parte, că aceste răspunsuri se văd marcate de pecetea adevărului, garant al unui discurs adevărat.


URME ALE LIBERTĂŢII CONTOLATE ÎN REPORTAJE

Posted On Oct 18 2011 by

Acest articol, care prezintă o scurtă analiză pragmatico-lingvistică a cîtorva reportaje apărute în Le Monde şi Liberation, ilustrează maniera în care cele două echipe redacţionale respectă sau nu constrîngerile conractuale ce susţin un astfel de discurs şi alegerile la care au recurs pentru a-şi crea o identitate originală bine definită.


INTERTEXTUALITATEA ÎN PUBLICITATE

Posted On Oct 18 2011 by

In prezentul articol ne propunem să observăm modul de “a acţiona al conceptului de intertextualitate, concept studiat mai ales în raport cu creaţia literară, în domeniul publicităţii.


ETOSUL ÎN DISCURSUL PUBLICITAR

Posted On Oct 18 2011 by

Retorica clasică îşi demonstrează perenitatea în discursul publicitar ca metodă de exploatare a nevoilor şi dorinţelor membrilor societăţii de consum. Analiza discursului publicitar din perspectiva retoricii clasice demonstrează prezenţa etosului, a patosului, a unei argumentări succinte şi inovatoare. Etosul publicitar reprezintă imaginea emiţătorului, care se ascunde pentru a pune în evidenţă produsul.


DISCURSUL PUBLICITAR: PREMISE PENTRU O ABORDARE SEMIO-LINGVISTICĂ

Posted On Oct 18 2011 by

Înscriindu-se în procesul comunicării în general, discursul publicitar se construieşte prin tehnici şi modalităţi discursive care îi sînt proprii, presupunînd cele trei dimensiuni ale actului de limbaj: dimensiunea locuţionară, dimensiunea ilocuţionară şi perlocuţionară. Sensul mesajului discursului publicitar depinde de complexitatea şi pluralitatea codurilor puse în joc.  


PARALELISME FRAZEOLOGICE PRIVIND ALIMENTAŢIA

Posted On Oct 18 2011 by

Practică umană fundamentală, alimentaţia a lăsat urme profunde în construcţiile fixe ale limbilor. Demersul nostru încearcă să pună în valoare aspecte universale ale semnificaţiei acestor construcţii în raport cu formele culturii şi mentalităţii.  


LEGENDELE URBANE VĂZUTE CA DISCURS ASUPRA SOCIETĂŢII

Posted On Oct 18 2011 by

În contextul mondializării, al anonimatului şi al ruperii legăturilor sociale, indivizii au creat legendele urbane. Prin conţinutul şi interacţiunea pe care o produc, aceste naraţiuni utilizează comunicarea pentru a reafirma norme şi a formula reflecţii asupra societăţii.


IMAGINEA TINEREŢII ÎNTRE IDENTITATE ŞI ALTERITATE

Posted On Oct 18 2011 by

O definiţie a tinereţii este înscrisă în datele relativismului cultural. Realitate biologică sau construcţie culturală? Tinereţea este investită de fiecare societate cu valori simbolice; ca obiect semiotic ea implică investirea semantică a reprezentărilor sale discursive.


REPREZENTĂRILE PERSOANELOR ÎN VÎRSTĂ ÎN PUBLICITATEA FRANCEZĂ

Posted On Oct 18 2011 by

Cercetarea noastră se axează pe reprezentările (pozitive şi negative) ale persoanelor în vîrstă în revistele franceze contemporane avînd ca scop şi o demontare a discursului publicitar ambiant.


DIFERENŢĂ CULTURALĂ, CONVENŢIE DE INTERPRETARE ŞI DIDACTICA LIMBILOR

Posted On Oct 18 2011 by

Cele câteva consideraţii care urmează îşi au originea într-un episod cu caracter intercultural trăit, cu puţin timp în urmă, de doi şefi de stat: unul dintre ei, invocînd incompatibilitatea culturală, şi-ar fi exprimat dorinţa de a nu mai fi îmbrăţişat, gest considerat a fi un complement/supliment la actul de a saluta sau chiar ca un element structural al actului de a saluta. O serie de întrebări apare: de ce acest refuz survenit dintr-o dată deşi cei doi actori nu se aflau la prima experienţă de acest fel? Idiosincrazie particulară? Care este importanţa pe care o poate dobîndi un gest? Cum …