CONSTRUIREA IDENTITĂŢII FEMEII ÎN ROMANUL ENGLEZ DIN SECOLUL AL XVIII-LEA

Posted On Oct 12 2011 by

Din păcate acest articol este disponibil doar în Engleză Americană.


PENTRU O RETORICĂ A ALTERITĂŢII

Posted On Oct 12 2011 by

Lucrarea noastră propune o trecere în revistă teoretică cu privire la o posibilă retorică a alterităţii. Ne referim la retorică în sensul său larg cuprinzând orice act de limbaj de natură verbală sau non verbală rezultând dintr-o practică de comunicare.  Dialogismul oricărei construcţii identitare lasă să se întrevadă două ipoteze generice ale alterităţii la nivelul discursului: celălalt văzut ca subiect (actor) sau obiect al comunicării textuale. În acest ultim caz, identitatea celuilalt este recuperată prin intermediul reprezentărilor şi apariţiilor stereotipe care alcătuiesc imaginarul său simbolic.


COMUNICAREA IDENTITĂŢII PRIN INTERMEDIUL LIMBAJULUI

Posted On Oct 12 2011 by

Limba şi identitatea sunt cele mai importante părţi ale interacţiunii sociale, care, fără îndoială, s-au contopit. În timp ce limba în sine reflectă identitatea, constrângerile adevărate pe care identitatea le impune în utilizarea limbii provin din interior, nu din afară. Ideile lui Goffman cu privire la identitate, şi anume, sinele în viaţa socială vor fi folosite ca suport pentru această lucrare


ORGANIZAREA ENUNŢIATIVĂ IN CADRUL DISCURSULUI

Posted On Oct 12 2011 by

Enunţarea ca act de limbaj este foarte importantă în relaţiile interumane şi de aceea există multe cercetări care examinează diferitele aspecte care o caracterizează. Actul enunţării se realizează într-o situaţie particulară (situaţia de comunicare) care se compune din: locutor şi destinatar; un loc şi un moment (cadrul spaţio-temporal al enunţării); un mediu particular.  


ADAPTAREA LA SINE ŞI LA ALTUL (ALŢII)

Posted On Oct 12 2011 by

La nivelul discursului conversaţiei uzuale există întotdeauna un proces permanent de adaptare, bazat pe producere şi interpretare. Acesta poate fi definit prin două componente: auto-reglare şi ajustare la ceilalţi. Lucrarea încearcă să găsească răspunsuri la următoarele întrebări: Când şi de ce are loc acest proces? Care sunt marcatorii săi lingvistici şi non-lingvistici? Care sunt limitele sale? Care sunt beneficiile sale?


MODALIZAREA CA DEZVĂLUIRE

Posted On Oct 12 2011 by

Dacă ne referim la definiţia curentă a modalităţilor concepute ca o categorie care studiază diversele mărci lăsate în enunţ de vorbitor, observăm că acestea sunt mai curând văzute ca « etalare de sine » decât  ca « dezvăluire » propriu-zisă. Modalităţile nu sunt niciodată folosite în mod inocent, ele având o anumită încărcătură care nu se referă numai la conţinutul comunicat ci au o incidenţă. am putea spune principală, asupra conţinuturilor de tip inferenţial.


DE LA PUNCTUL DE VEDERE LA DISCURSUL REPREZENTAT

Posted On Oct 12 2011 by

In general, legăm noţiunea de punct de vedere de cele de naratologie şi polifonie. Punctul de vedere se întâlneşte însă şi cu preocupările lingviştilor care îşi manifestă interesul pentru polifonie, căci problematica punctului de vedere trimite la strategiile enunţiative. Punctul de vedere şi discursul reprezentat sunt legate intrinsec în cadrul ScaPoLine deoarece discursul reprezentat constituie un instrument în slujba creării punctului de vedere.


DANSATOAREA COREGRAF CAROLYN CARLSON IN CĂUTAREA « STRĂINEI CARE LOCUIEŞTE ÎN NOI »

Posted On Oct 12 2011 by

Descoperirea « celuilalt din mine pe care-l ignor » este o temă recurentă în elaborarea solourilor de dans. În această comunicare vom analiza discursul coregrafic al dansatoarei americane Carolyn Carlson, stabilită în Franţa de mai mulţi ani, din timpul creaţiei soloului său  Bleu Lady (1984) filmat de Alain Plagne.


« EU ESTE O ALTA » : FEMEIA FATALĂ ÎŞI CAUTĂ DESTINUL ÎN ARTA CONTEMPORANĂ

Posted On Oct 12 2011 by

O femeie elegantă, dintr-un film american cu negri din marele filon hollywoodian. Poartă un taior negru, pantofi cu toc cui negri. Un coc în spirală adună păru-i negru sau blond….Femeia fatală ocupă un loc special în arta contemporană datorită mediei videografice şi performative. Performanţa este un gen artistic care din anii 60 ia corpul drept suport al experienţelor. Revoluţia esenţială a acestui gen est de a nu mai face deosebirea dintre reprezentaţie şi prezenţă. Aceste performanţe sunt produse în direct în faţa publicului, urmele sunt păstrate cu ajutorul videografiei şi al filmului atunci când artiştii o doresc. Suntem surprinşi de …


MODA, ARTELE ŞI BENEFICIARII

Posted On Oct 12 2011 by

Retorica modei trimite la întregul domeniu legat de îmbrăcăminte – un cod de îmbrăcare supus unui stil şi / sau unei „ideologii”. Sistemul retoric de modă poate implica, de asemenea, o „poetică” a artei de a se îmbrăca, cunoscută sub numele de modă si, mai ales, aşa-numita Haute Couture. Ultima menţionată ar trebui să stea la o răscruce de drumuri unde Beaux Arts întâlnesc artele funcţionale datorită mai multor motive: designul vestimentar aminteşte de lucrările de pictură (se utilizează uneori tăieturi de bun gust şi sofisticate, combinaţii rafinate şi estetice, chiar reproduceri de picturi pentru a înfrumuseţa ţesătura); arta vestimentară, …


EUL CA UN ALTUL. DE LA RITUAL LA JOCUL TEATRAL : ARHETIP ŞI DRAMATIS PERSONAE

Posted On Oct 12 2011 by

Studiul nostru – situat la întretăierea antropologiei teatrului cu ştiinţele limbajului – se referă la posibilitatea de a desprinde un model transcultural al reprezentării dramatice: de la vechile ritualuri cu funcţii sociale şi religioase precise la joc(urile) de teatru (post)modern. Adică de la dromenon la dramă. Ceea ce ridică problema – destul de importantă pentru cei care, precum Artaud, Brook, Barba, etc., întrevăd o “nouă” poetică a teatrului – raporturilor dintre “jocul sacru” şi “jocul estetic”, dintre cult şi artă. O astfel de abordare ar putea eventual să dea socoteală de un foarte vechi “orizont mental” pe care-l împărtăşim cu …


FRANŢA : DE LA MITUL LITERAR LA REALITATE

Posted On Oct 12 2011 by

Acest articol face parte dintr-un capitol mai vast privind scriitorii străini care au fost naturalizaţi francezi după ce au petrecut o bună parte din viaţa lor în Franţa şi au adoptat limba franceză în scrierile lor. Scopul nostru este să înţelegem de ce Franţa a sedus de-a lungul timpului artişti din mediile cele mai diverse şi din ţinuturile cele mai îndepărtate ale lumii, pentru a scoate ulterior în evidenţă acele elemente care ţin de specificitatea şi de şarmul său unic.


NICOLAS SAU OGLINDA INOCENTĂ

Posted On Oct 12 2011 by

Romanul Nicolas (2000) al scriitorului francez Dominique Fernandez îşi propune să prezinte în paralel două universuri : cel al protagonistului,Nicolas, student venit la Paris pentru a-şi termina studiile şi cel al « sponsorului » său Rachid, fascinat de personalitatea tânărului rus. Cartea ilustrează incompatibilitatea celor doi într-un topos parizian caracterizat de libertinaj, refulare sexuală şi ipocrizie. Demn continuator al prinţului Muichkine al lui Dostoïevski, Nicolas reprezintă inocenţa la sfârşitul unui secol corupt, căutând zadarnic izbăvirea prin legătura cu celălalt. Ignoranţa sa privind complexitatea relaţiilor interumane îl transformă în principala cauză a dezastrelor în familia care îl primeşte.


IDENTITATE ŞI NON IDENTITATE IN NUVELA FANTASTICĂ A S. CORINNA BILLE

Posted On Oct 12 2011 by

Scriitoarea S. Corinna Bille, cunoscută în spaţiul francofon mai ales ca o creatoare de nuvele – situate la graniţa dintre real, straniu şi fantastic – a transpus problema identitară a elveţienilor în scrierile sale, la nivelul personajelor care aparţin unei lumi intermediare. Prezenţe nesigure, ele sunt mai degrabă apariţii, fantome. Cand avem impresia că eroii au o constituţie mai concretă, scriitoare ne face să asistăm la o dispariţie subită sau la o o schimbare radicală a identităţii prin metamorfozarea in animale sau în obiecte. In aceste condiţii, nenumărate întrebări apar : cum se poate fixa identitatea unui personaj? Care este reacţia …


DEGHIZAREA SAU CĂUTAREA CELUILALT ÎN SINE

Posted On Oct 12 2011 by

A se deghiza presupune a schimba felul de a fi al unei persoane, pentru ca ea să pară altcineva. În ciuda transformării exterioare pe care o suferă purtătorul măştii, deghizarea nu ascunde decât pentru a dezvălui. Spre deosebire de metamorfoză, deghizarea nu modifică în mod fundamental structura sau natura fiinţei umane, deşi poate avea uneori un impact puternic asupra personalităţii. Lipsită de vechea sa « putere magică de producere a realităţii », deghizarea oferă mai multe informaţii despre intenţiile persoanei deghizate decât ascunde.


DINCOLO DE ACEASTĂ LIMITĂ, CORPUL DUMNEAVOASTRĂ A EXPIRAT

Posted On Oct 12 2011 by

Philémon şi Baucis, din episodul înduioşător din Metamorfozele lui Ovidiu, ne fac să visăm. Aceste două personaje mitologice percep timpul prin prisma dragostei lor. Ştiu să evite această durere, această frică, această fatalitate : cum să fii fericit până la capăt, când corpul te trădează? Cum să schimbi culoarea fericirii, astfel încât ea să mai fie percepută de ochii noştri obosiţi? Romain Gary, autor francez al secolului XX, al cărui roman– Au-delà de cette limite votre ticket n’est plus valable – reprezintă corpusul studiului meu, analizând cu luciditate, umor şi ironie, dansul ezitant al dragostei cu vârsta. Când diferenţa de vârstă …


IMPREUNĂ CU DIFERENŢELE NOASTRE. ADAPTABILITATE ŞI PRACTICI DE CONSTRUIRE A CONVIVIALITĂŢII ÎNTR-O ACTIVITATE DE GRUP

Posted On Oct 12 2011 by

In zilele noastre, capacitatea de adaptare este esenţială în obţinerea puterii, personale sau sociale. Ţinând cont de faptul că nivelul interacţiunii sociale este indispensabil pentru analiza adaptării într-un context anume, ne vom construi lucrarea pornind de la un corpus format din înregistrările audio/ video ale mai multor ateliere de canto. Metodele analitice adoptate sunt cele specifice analizei conversaţiei de inspiraţie etnometodologică. Luarea în considerare a celuilalt se face în mai multe feluri (prin referire la persoana a treia sau prin adresare directă). Punerea în locul celuilalt prin reajustarea unei activităţi în favoarea acestuia, încercarea de a împărţi sarcinile plecând de …


EXHIBAREA SUBIECTULUI SAU DE LA CELALALT LA EVITAREA SINELUI

Posted On Oct 12 2011 by

Chiar dacă „Scène” e un text mai puţin cunoscut al lui Robbe-Grillet, importanţa sa nu este cu nimic ştirbită în opera noului romancier. El permite o lectură nouă a construcţiei subiectului în opera autorului. Punerea în text a vocilor naratorului şi ale personajelor, ca şi punerea lor în scenă, pare a fi una dintre principalele căi de acces la vocile subiecţilor scrierii şi ai lecturii. Textul, acest spaţiu de întâlnire şi de construcţie a subiectului este, de asemenea, si un teren al jocului eului, un teren incert în mijlocului căruia se joacă şi se rejoacă întâlnirea cu celălalt.


ATUNCI CÂND LEGENDELE URBANE ÎL FOLOSESC PE CELĂLALT PENTRU A REAFIRMA IDENTITATEA CELOR CARE LE TRANSMIT…

Posted On Oct 12 2011 by

In plină construcţie europeană, discursul sociopolitic dominant propăvăduieşte  descoperirea Celuilalt şi acceptarea diferenţei. In societatea noastră multiculturală unde coexistă diverse subculturi şi comunităţi, o mulţime de Ceilalţi apare pe acelaşi teritoriu real sau virtual. Refuzul de a se identifica, care a permis individului să se afirme ca entitate auto suficientă, a dat naştere mai ales legendelor urbane, care îşi reafirmă valorile şi tabuurile prin desemnarea unei alterităţi care nu le-ar împărtăşi. O analiză semio pragmatiă a o sută de variante ale unor legende ne-a dat astfel posibilitatea de a dezvălui intenţiile, identitatea şi relaţia subiecţilor care transmit aceste poveşti.


IREVERSIBILUL. INCERCARE ŞI ALTERITATE IN CRAINTE ET TREMBLEMENT DE SÖREN KIERKEGAARD

Posted On Oct 12 2011 by

In Crainte et tremblement, unde studiază figura lui Abraham, Kierkegaard ridică problema alterităţii într-o modalitate complexă. Ca în întreaga operă a filozofului danez, celălalt prezintă nenumărate feţe (alteritatea umană, alteritatea divină). Sacrificiul lui Isaac este prezentat ca o încercare care decide existenţa lui Abraham, bulversându-i relaţia cu ceilalţi. Această cerere, prin conţinutul ei, pune de la început problema întoarcerii la sine ; fie că sacrificiul este sau nu dus până la capăt, Abraham nu mai este cel care era înainte ca această cerere să nu îi fie impusă. Vom încerca să evidenţiem faptul că întâlnirea cu o alteritate radicală nu te …


EUL « ALTERAT » IN SOLO DE SAMUEL BECKETT IN LUMINA LUI NAGARJUNA

Posted On Oct 12 2011 by

Prezentul articol îşi propune să evidenţieze încercările lui Samuel Beckett de a «altera » eul, de a da substanţă prezenţei sale ficţionale în lume, din perspectiva dialectii ablative a lui Nâgârjuna. Acest budist înţelept al Antichităţii indiene predică o cale de « mijloc », deschisă cu şapte secole în urmă de Buda, negând extremităţile existenţei şi ale non-existenţei ca fiind iluzii ale eului şi ale non-eului.


FĂRĂ ÎNTOARCERE

Posted On Oct 12 2011 by

In gândirea lui Emanuel Levinas, referirea constantă la Ulise şi Abraham dă naştere la două regimuri speculative diferite. Dacă pentru Levinas figura lui Ulise rezumă problematica “întoarcerii” către Sine, figura lui Abraham exprimă ieşirea, fără de întoarcere, către Celălalt. In aceste condiţii, dacă gândirea lui Levinas se prezintă ca o punere în valoare, ca o meditare asupra celuilalt, este posibilă o logică îndreptată către sine în opera autorului?


SPECTACOLUL AUTOBIOGRAFIC

Posted On Oct 12 2011 by

Construită după modelul monologului, al discursului adresat, autobiografia are întotdeauna o dimensiune spectaculară. Punerea în scenă este dublă, pentru că ea vizează atât reprezentarea scenică a momentului prezent, cât şi a funcţiei apelative, care îmbracă forme proprii în autobiografie.


ASPECTE ALE ALTERITĂŢII ÎN SCRIERILE AUTOBIOGRAFICE ALE LUI IONESCO

Posted On Oct 12 2011 by

Acest articol îşi propune să prezinte în linii generale problema alterităţii, la nivel tematic, în scrierile autobiografice ionesciene, pornind de la trei tipuri de relaţie  cu alteritatea.


A FADING SYLLABLE DRIFTING IN MIST”: UITAREA ALTERITĂŢII SAU RECONSTRUCŢIA LINGVISTICĂ A EULUI IN AUTOBIOGRAFIA EVEI FIGE

Posted On Oct 12 2011 by

Descoperirea operei autobiografice a Evei Fige îl face pe cititor să se confrunte cu noţiunile corelate de exil şi alteritate.  Exilul este, de fapt, experienţa traumatizantă pe care autoarea, de origine germană şi evreiască, a trăit-o  la vîrsta de şapte ani, atunci cînd a fost constrânsă să părăsească, împreună  cu părinţii săi, Berlinul pentru a scăpa de regimul nazist. Abandonarea necesară a limbii germane în favoarea englezei, este un act de alienare, dar şi de integrare, care îi marchează întreaga operă de ficţiune.  Autobiografia, subiectul care ne preocupă în această lucrare, reprezintă o tentativă de exhumare şi de explorare a …


AUTOBIOGRAFIA LA AUGUSTE COMTE

Posted On Oct 12 2011 by

Auguste Comte îşi privea viaţa ca pe un roman. Autobiografia apare astfel ca o transformare a persoanei în personaj. Făcând referire la un roman al lui Alfred de Vigny, vom încerca să demonstrăm că, pentru a fi romanescă, viaţa noastră trebuie să depăşească alteritatea primordială care schimbă identitatea omului obişnuit. Scopul autobiografiei este de a regăsi o coerenţă posibilă în interiorul propriei existenţe.


CITITOR ŞI LECTURĂ ÎN AUTOBIOGRAFIA LUI LEIRIS

Posted On Oct 12 2011 by

In prezentul articol ne propunem să identificăm, pornind de la autobiografia experimentală practicată de către Michel Leiris, câteva dintre problemele ridicate de scrierea şi receptarea textului autobiografic modern. Scriitorul se dezvăluie  cititorului cu speranţa unei descoperiri a sinelui şi a unui catharsis psihologic şi estetic, propunându-şi totodată, în mod conştient sau nu, să modeleze spiritul publicului. Iubitorii literaturii autoreferenţiale sunt conduşi de alte motivivaţii decât cele care ne determină să citim ficţiuni : curiozitatea, dorinţa de identificare şi de purificare, gustul realului. Aşteptările publicului sunt astfel legate de contractul pe care autorul îl face cu el însuşi.